joi, 26 decembrie 2013

2014

    La sfarsit de an facem un bilant. Eu am avut destul timp zilele astea sa ma gandesc la multe lucruri. Legate de anul care se sfarseste in cateva zile, de toti ceilalti ani din trecut si de anul care vine.
   Pastrez in suflet si in viata mea numai oamenii si lucrurile importante. Imi duc mai departe doar planuri in care am pus suflet. Iau cu mine numai amintiri placute si zile cu soare si impliniri. Ceea ce las in urma nici nu mai conteaza. Sunt doar oameni si evenimente care nu isi aveau rostul in universul meu. Si de care ma bucur ca m-am despartit, ca s-au dus si nu mai sunt. 
   Ma mandresc cu atatea reusite in anul care a trecut. Victorii ale mele, care nu pot fi cumparate cu bani, care nu imi pot fi luate orice s-ar intampla. Ca a fost un varf de munte, o tiroliana, un blog, o zi pe plaja, toate astea m-au implinit intr-un fel pe care nu-l pot explica.
    In anul care vine imi doresc sa am aceeasi putere. Sa descopar lucruri si satisfactii noi. Imi doresc sa evoluez pe planul pe care mi l-am ales in cel mai constient mod. Pentru ca ma defineste. Imi doresc sa ofer zambete, sa aduc bucurii. Vreau sa fiu la fel de "fit" ca acum, sa am grija de minte, suflet si corp deopotriva. Si imi mai doresc muuulte zile calde si o vara lunga. Si un vis. Si o dragoste.



marți, 24 decembrie 2013

De Craciun..

    Nu mai simt de ceva timp spiritul Sarbatorilor. Fiecare Craciun si Revelion din ultimul timp a fost urat. In parte pentru ca nu ma cunosteam pe mine. Apoi pentru ca m-am inconjurat de persoane care nu aveau nicio legatura cu mine sau viata mea. Anul asta e putin diferit si nu prea..
   Acum imi sunt de ajuns. Am urcat multe trepte in ultimul an. Unele cu frica in suflet. Altele cu nesfarsita curiozitate. Mi-am indeplinit vise ce pareau de neatins. Uitandu-ma inapoi nici nu imi mai aduc aminte de unde am plecat, atunci cand am inceput sa urc, e ca o ceata in urma. Vad in fata doar alte trepte, minuni asteptandu-ma pe fiecare dintre ele. Stiu ca nu mai pot merge inapoi, nu mai pot cobori nici daca as vrea. Si oricum nu vreau.
    Dar ca sa ma pot bucura cu adevarat, am nevoie de perechea mea care umbla prin lume cautandu-ma. Am nevoie sa impart. Nu e nimic deosebit in a impodobi un brad singura. Nici in a gati cand mananci doar tu. Nici in a primi colindatori pe care ii auzi doar tu. Si alte lucruri pe care le face lumea de Sarbatori..
    Nu mai rezonez cu gesturi frumoase, daca sunt facute prea tarziu. Insa intr-o buna zi, ca va fi o zi de vara, de primavara, ca va fi ziua de Craciun, voi sarbatori tot ce nu am sarbatorit pana acum, toate intr-o zi, toate in fiecare zi. Un Revelion, un Craciun si un Paste, o zi a indragostitilor, ziua mea de nastere, de nume.. si ziua ta.. si ziua noastra.. 
    Craciun Fericit!



duminică, 22 decembrie 2013

Femei.. gagici.. tipe.. fete.. si FEMEI..

    Am scris despre barbati. Ar fi mult mai multe de zis. Si de despicat firul in patru. Azi scriu despre femei.. Sunt de multe ori rusinata sa fiu bagata in "aceeasi oala" cu toate tipologiile de femei. Cateodata vad cate o femeie si mi-e rusine ca suntem la baza aceeasi specie. Pentru ca foarte multe femei pot fi catalogate in atatea feluri incat femeia ajunge sa fie o mizerie. Si numai un barbat foarte inteligent va mai face diferenta.
   Sunt fetele care inca nu s-au maturizat si poate nici n-o vor face. Le e bine asa. Fac o facultate musai la particular, parintii le cumpara o masina fitzosica, le platesc haine scumpe si vacante. Le gasesti in cluburi, pe tocuri pe care abia pot merge, de dans nu mai vorbim. Daca le intrebi cu ce se ocupa, majoritatea vor spune ca au o firma. Ca e taraba in Europa sau salon cosmetic nu mai conteaza. Au deschis-o mami cu tati. Dar ele sunt manager. Barbati? Haha! Cate unul pe seara, pe vacanta. Cu bani desigur. Ca nici mami cu tati nu sunt sac fara fund.
   O variatune pe aceeasi tema sunt fetele pitzi, cu imitatii de Chanel, Hermes, creier.. Le gasesti in cluburi, in Centru Vechi, pe Dorobanti. Ele se agata de orice tip cu portofel umflat.  Ca e urat, cu 20 de ani mai mare, gras, chel, fustangiu, prost, ce conteaza. Le scoate din foame. Si daca se mai si indragosteste adolescentin de ele, au viitorul asigurat. 
   Femeile de cariera, cele care lucreza nonstop, care sunt atat de importante ca trebuie sa iti faci programare pentru o intalnire cu ele. Sunt inteligente in domeniul lor. Dar daca ai schimbat firul discutiei le-ai pierdut. O sa ajunga atat de mari, incat tu nu mai ai ce sa le oferi. Chiar nimic. Decat poate o noapte cand se apropie de menopauza si hormonii le-o iau razna. Cele mai tinere inca spun ca viseaza la familie. Dar cand ar avea timp de ea? Probabil un copil se creste doar cu bona, il saluti 10 minute seara inainte sa pleci la o receptie, oricum are totul, ce mai vrea si atentia si timpul tau?
    Femeile bune si sufletiste, care stau insa cu barbati care le bat si/sau le inseala. Care uita de ziua lor. Care le tin la cratita, drept menajere sau pentru ca nici nu baga de seama ca ele mai sunt acolo. Cine se complace in situatia asta.. isi merita soarta..
  Femeile normale intr-o lume anormala. Femeile anormale din lumea asta normal-paranormala. Au independenta financiara, dar nu mor sa le ridice vreo multinationala statuie. Se imbraca asa cum simt. Se poarta asa cum simt. Au inca sentimente. Nu mai doresc sa se implice in relatii aiurea. Stiu ce vor de la viata, pentru ca isi cunosc adevarata valoare, cu defecte si calitati. Sunt genul de femei alaturi de care poti sa mergi la cea mai fancy petrecere dar si pe stadion. In varf de munte cu rucsacul in spate, dar si intr-o vacanta exotica. Le poti prezenta prietenilor si parintilor tai. Pentru ca stiu sa se poarte. Cu toate categoriile de oameni. Pentru ca nu sunt false, dar au bun simt. Pentru ca esti mandru sa le ai langa tine, in viata ta.  Iti vor aduce mancare si ceai la pat daca te simti rau. Nu isi vor bate joc de sentimentele tale, nici de banii tai. Nu vor fi geloase niciodata pentru ca iesi la o vorba cu baietii. Pentru ca stiu ca esti atat de inteligent incat sa stii ca daca o dai in bara va fi pentru prima si ultima data. Vor fi mereu doamne in societate, gospodine acasa si cele mai adevarate "bitches" in pat. Pentru ca pot sa le faca bine pe toate. Le place sa fie cameleonice. Insa doar pentru tine ;)


   
   

marți, 17 decembrie 2013

Barbati? Hmm.. nu toti..

   Azi scriu despre barbati. Un domeniu din pacate (prea) mult studiat, fara voia mea. Am intalnit atatea tipologii, atatea anomalii, atatea drame, insa si foarte, foarte putini barbati ok. Barbati buni. Cei in preajma carora ai vrea sa fii. Pentru ca sunt degajati si naturali, fara figuri, barbati cu care poti sa imparti o vacanta, o vara, dar cu siguranta si o viata.
   Cei mai multi sunt cei cu sechele, din pacate. Nu ca noi femeile nu le-am avea. Dar despre femei voi vorbi in alta postare. Isi aduc aminte de iubitele lor, care i-au facut carpa de sters pantofii stiletto, cand veneau drogate si bete din vreun club unde au dantuit cu alt mascul. Care ii tratau execrabil, le tocau cu zambetul pe buze ultimul ban si ultima farama de demnitate. Le venereaza. Le cauta in toate femeile. Nu le uita nici morti. Le tin prin cronologii de facebook ca pe niste icoane.
   Altii sunt cei carora nu le ajungi la nas nici cu prajina. Nu au timp. Sunt ocupati cu jobul. Unde freaca facebook-ul toata ziua si mai dau cate un print la o hartie. Isi lustruiesc masina si o spala in fiecare zi daca se poate. Isi penseaza sprancenele obsesiv. Poarta ochelari de soare si vara, dar si in restaurant, in club, in pat. Sunt la curent cu ultimele colectii de designer. Isi fac vacantele numai "la Dubai" sau "la Ibiza". Se duc nebronzati, se intorc la fel. Pentru ca noaptea stau in cluburi si ziua zac morti de beti intr-un hotel "expensive". Check-in-uri. La aeroport. La club. La hotel. Disperare.. La ei vin femeile buluc. Alea care ii vor aduce in situatia de mai sus.
   Mai sunt si barbatii care recunosc. Cine sunt, ce vor, ca stau linistiti sa isi revina dupa vreo dragoste, sau se concentreaza pe munca. Dar nu simuleaza. Nu vor o relatie, dar nici nu amagesc prin cuvinte sau fapte aiurea.
  Si sunt cei putini.. sinceri, autentici, calmi si blanzi. Care s-au saturat de criza adolescentei. Au trecut de agatamente, de combinatii, de golaneala. Care vor ceva de la viata. Care apreciaza femeia inteligenta, pentru ca sunt inteligenti. Nu vor drame, gelozii. Ies cu baietii, dar nu uita de tine. Nu beau ca porcii. Te ajuta cand ai nevoie. Intuiesc. Iti arata ca sunt indragostiti si dupa ani de relatie. Iti gatesc ceva bun, in modul lor stangaci, cand te vad prea obosita. Te strang in brate si iti piaptana parul ud cand iesi din dus. Li se pare sexy. Cand te pregatesti de somn iti ofera un tricou larg al lor. Le place sa te vada in orice ipostaza. Adora sa faca dragoste cu tine. Esti frumoasa cand esti eleganta si glam. Esti frumoasa si ciufulita si infofolita, cand dati zapada de pe masina. Ei sunt cei ce merita pastrati. Fete bune, femei minunate, daca i-ati intalnit, daca v-ati primit unul pe altul in vietile voastre, pastrati-i. Atunci cand frumusetea va fi brazdata de un rid, de vreo cicatrice, cand nu va veti permite cele mai fancy tinute, cand veti plange, cand va va durea ceva, va veti uita in ochii lor si veti vedea eternitatea. Cea autentica. La fel ca barbatul de langa voi.


   

sâmbătă, 14 decembrie 2013

Regina apara regele..

    "And we'll never be royals.. but if you love me and make me your queen.. well I'd die for my king.."

   Unii oameni sunt nu sunt facuti sa traiasca singuri. Chiar daca au prieteni buni, chiar daca au bucurii ale lor, simt totusi nevoia acuta de a avea un partener de viata. Altii traiesc bine mersi facand slalom printre aventuri.
   Eu nu m-am simtit capabila sa fiu singura. Poate si de asta am ales parteneri nepotriviti. Am crezut ca poti schimba pe oricine, cand eram inca o pustoaica cu vise marete. Am continuat sa cred asta cand am iubit foarte mult. Am crezut ca iubirea vindeca tot, salveaza tot, chiar si o relatie care nu mai avea de mult timp puls sau viata. 
   Am pus pe o foaie de hartie numere si nume. Dezamagiri. Le-am acceptat ca atare si mi-am jurat sa nu mai fac greseli. Dar acum ma vad in situatia de a nu mai incerca nimic. De a nu mai zambi la un compliment, pentru ca oricum totul mi se pare o minciuna. De a nu mai spune clar: "Vreau sa te vad. Azi si nu maine. Pentru ca azi mi-e dor de tine." Sa iau raspunsul ca atare si sa merg mai departe. Cu sau fara.
   Un singur nume lipseste de pe hartie. Pentru ca a fost mai chinuitoare povestea decat toate celelalte la un loc. Dar in schimb a avut iubire cat toate celelalte. E un paradox pentru mine, cum m-a iubit un barbat incat mi-a tulburat viata de la cap la coada. Si cat de mult l-am iubit eu incat sa ii permit sa o faca, constient si asumat.
    E exceptia care confirma regula. Singura sansa ca iubirea sa mai existe. Pentru ca a existat odata. La modul absolut.




 




miercuri, 11 decembrie 2013

Roata se intoarce

   De ce e nevoie sa suferim din dragoste? Dragostea, prin definitia pe care i-o dau in cunostinta de cauza, este sentimentul cel mai frumos si inaltator pe care il putem trai. Indiferent daca indreptam dragostea noastra spre parinti, spre un animal de companie, sau copilul nostru, sau persoana iubita, ne face sa fim mai buni, mai toleranti si mai impliniti.
   De ce auzim atatea povesti de suferinta din dragoste? Voi vorbi aici strict de dragostea dintre parteneri. Un parteneriat, de orice natura, trebuie sa fie sincer, deschis, fara ascunzisuri. Un parteneriat il faci spre un tel comun. Si care este telul a doi oameni care se unesc? Sa fie fericiti. Separat. Si impreuna. Durerea apare atunci cand esti singurul care iubeste, singurul care mai vede lumina de la capatul tunelului. Cand inca faci suprize partenerului. Inca il alinti si il ajuti. Iar el, inert, nu mai reactioneaza. Corect ar fi sa discuti cu celalalt. Sa ii faci plecarea mai usoara, daca nu mai doresti sa ramai langa el. Sa nu iti bati joc de cineva, care a fost pentru un timp o parte din tine. Pentru ca iti bati joc de tine in primul rand.
   Am crezut mereu ca in viata roata se intoarce. Ca oricat ar fi de patrata tot se mai intoarce odata. Ca nu poti rani fara sa te loveasca si pe tine, cand ti-e lumea mai draga, o durere, o suferinta, o indiferenta. Si asa este fara dubiu.
   Dragostea nu este suferinta. Nu este dor si durere. Este daruire, zambet, liniste, fericire. Este totul si atunci cand ai totul si pretuiesti asta, ai in jurul tau o lumina divina. Nu lasati loc orgoliului, lipsei de comunicare, gandului efemer ca aveti controlul, in povestea voastra. Pentru ca langa voi mai e un suflet. Nu-l faceti sa sufere. Ganditi-va la roata.. Roata suntem fiecare dintre noi..




luni, 9 decembrie 2013

Lumini si umbre

   In momentul asta pot spune cu mana pe inima ca nu-mi lipseste nimic material. Mi-as dori doar sa pot face niste cadouri celor dragi, dar ei stiu oricum ca ii iubesc, si ca ma recompensez in multe feluri pentru dragostea si intelegerea pe care le-am primit.
   Imi lipseste doar un om drag. Care sa isi imparta viata cu mine. Nu pentru ca m-as simti sau as fi singura. Nu mai sunt singura de cand m-am redescoperit pe mine. Mi-e doar dor sa impart. Un pat, o tava cu pizza abia scoasa din cuptor, niste zambete complice, dragostea.. Imi e dor sa imi asez capul pe umarul cuiva si sa fie liniste. Sa vorbim fara cuvinte. Sa ne atingem palmele si sa stim deja tot ce simtim. 
   E luna cadourilor. Nu imi doresc nimic deosebit cu atata ardoare. Decat sa imi impart viata cu tine. Si cum am mai scris, am mai gandit si am zis.. stiu ca esti acolo.. si te astept. Te astept cu tot dragul si inima deschisa.






duminică, 8 decembrie 2013

Destinul ti-l creezi.. nu ti-l bati in cuie..

   Am carat dupa mine, ca o povara grea, ca un rucsac plin cu lucruri nefolositoare, destine despre care am crezut ca sunt ale mele. Ma obosea fiecare pas. Pentru ca desi uitam de multe ori ca am rucsacul in spate, el inca era acolo. Caram lacrimi, caram iubiri, intrebari fara raspuns, mai ales doua intrebari care ma obsedau: "de ce eu?" si "de ce mi se intampla mie?". Pentru ca stiam ce am de oferit, imi cunosteam sufletul bun si cald, tanjind dupa iubire. 
   Dar iubirea adevarata nu vine neinvitata. Nu vine cand nu ai sufletul deschis si curat sa o poti primi. Nu vine cand ai temeri din trecut, eu le aveam pe toate posibile, si inca multe pe care mi le imaginam..
   Am dat jos rucsacul din spate si mi-am luat destinul in maini abia recent. Era luna august, luna predestinata iubirii.. Am lasat tot pe o pajiste de munte. M-am simtit mai libera ca niciodata. In acelasi timp vulnerabila, dar totusi libera.
  Cum am reusit? Nici eu nu stiu. Poate ca povara era prea grea si nu mai puteam sa o duc. Poate ca lucrurile care se deschideau in fata mea au invins tot. Am mai avut dureri de atunci. Dar nu le-am mai trait la fel. Nu le-am mai luat cu mine. Le-am consumat si le-am lasat sa plece. Le-am lasat la locul lor, in trecut. M-am implinit altfel. Nu mai pot cersi dragoste si nici atentie. Si cand am incetat sa fac asta, culmea, am primit dragoste, in diferitele ei forme.
   Aveam, ca poate multa alta lume, un plan, un destin imaginat de mine. Pana la 26-27 de ani voi avea un copil. Voi fi eventual si casatorita. Clar indragostita de iubirea vietii mele. Voi avea un job important. O casa plina de rasete si o familie fericita si sanatoasa. Lucrurile nu s-au intamplat asa. Destinul meu nu a fost job-ul. Iubirea vietii nu mi-am gasit-o. Nu cea adevarata, imparasita in orice clipa. Nu m-am casatorit. Nu am inca un copil. Si am trecut si printr-o cumpana mare legata de sanatatea mea.
   Dar ce am acum, e mai important decat orice. Ma am pe mine libera. Am un zambet si o vorba buna si din suflet mereu la indemana. Am disponibilitatea de a iubi si de a primi dragostea. De aici.. totul vine de la sine.. asa cum decid eu sa creez, in fiecare clipa, zi dupa zi..


vineri, 6 decembrie 2013

Lucruri (atat de) simple

   As fi vrut sa merg de mana cu tine in seara asta prin centru. Sa ne uitam la niste banale lumini de Sarbatori care s-au aprins in Bucuresti. De ce? Pentru ca imi plac mie. Si pentru ca tie imi place zambetul meu si vrei sa il vezi mereu. Sa ma faci sa ma bucur. Sa te bucuri cu mine si pentru mine.
   Lucrurile simple sunt complicate pentru ca noi le facem sa fie asa. In definitiv ele sunt simple. Iubirea e atat de simpla. Fericirea e atat de simpla. Viata e simpla.
   E o postare scurta. S-au aprins luminile. E sarbatoare in sufletul meu. Nu e nevoie de o zi anume pentru asta. E nevoie de fiecare zi si tu o stii. Sa ne bucuram de lucruri (atat de) simple in fiecare zi :)


joi, 5 decembrie 2013

Momente

   "Spune-mi de ce.. clipele dor.. numai cand seara vine.."

   Oamenii prea inteligenti, care cunosc prea multe lucruri, care gandesc prea mult, vor avea mereu de suferit. Indiferent despre ce este vorba. Cand ai arma cunoasterii, ea se poate intorce atat de usor impotriva ta. Anticipezi ce se va intampla intr-o situatie sau alta. Asta poate sa fie benefic, pentru ca te poti lasa dulce prada placerilor si bucuriilor, sau din contra, asteptarea problemelor te poate chinui mai mult ca problemele atunci cand apar.
   Nu stiu daca mi-am dorit sau nu atatea simtiri. Atatea cunoasteri si recunoasteri. Atata intuitie. Nu stiu nici cum as trai fara ele. Pentru ca asa m-am obisnuit de foarte mult timp. Pentru ca setea de cunoastere mi-a fost intai indusa din familie, apoi n-a mai putut fi stavilita de nimeni si nimic. Ma sperie cum reusesc sa anticipez momente. Ma sperie cum simt clipe inainte sa se fi intamplat. Pentru ca atat de bine cunosc jocurile vietii incat exceptia poate exista, dar e una la un milion.
   Sa fi gasit exceptia si sa nu o mai pot recunoaste? Mi-am ascutit simturile in toate felurile posibile. M-am ascuns de ceea ce simt si de ceea ce stiu, vazand ca stiu si simt prea multe lucruri.
   Singurele momente pe care nu le-am anticipat au fost cele mai fericite. Nu credeam ca mi se pot intampla mie. Dar momentele alea au tinut doar de mine, independent de alta persoana. Am depasit temeri mari, am depasit dureri de necuprins in cuvinte. Nu mai dau doi bani pe ce crede "lumea binevoitoare". Eu stiu ce am facut. Poate nu voi revolutiona niciodata lumea, desi iau si asta in calcul :).. Dar am revolutionat lumea mea intr-un fel in care stiu, mai presus de orice, ca nimeni altcineva nu ar fi fost in stare sa o faca.
   Si totusi.. mi-e dor de tine..




marți, 3 decembrie 2013

Te astept

   Ca sunt o romantica incurabila cred ca se simte. Nu sunt romantica la modul siropos. Dar imi place sa simt dragostea in jurul meu, sa o vad, sa o simt, sa o ating, sa o respir. Cand imi intri in suflet fac acelasi lucru. Te invalui cu dragostea mea.
   Am renuntat la tot pentru a avea timp sa iubesc. Sa ma daruiesc si sa te primesc pe tine. Nu imi pare rau. Viata mea e mult mai frumoasa asa. Am timp de mine si timp de tine. Am timp de noi. In adolescenta avem timp si nu avem bani. La maturitate avem bani si nu avem timp. La batranete avem si timp si bani.. dar timpul ramas nu e prea putin? Si asa timpul fuge atat de repede.. eu nu vreau sa il mai pierd. Am ales sa am bani doar atat cat e necesar. Si nu e nevoie de atat de multi! Si nesfarsit timp..
  Aici apare insa problema. Unde esti tu barbat cu timp pentru dragoste? Unde esti jumatate? Am facut totul pentru a fi pregatita ca tu sa apari. Am in suflet convingerea absoluta ca vei fi in viata mea. Poate esti deja. Sau poate inca nu ne-am cunoscut fizic, poate si tu tanjesti intr-un colt de lume pentru aceleasi lucruri ca si mine. Poate esti pregatit.
    Daca citesti cumva aceste randuri, da-mi de stire. Eu te astept..




Hand in hand forever

   Exista oare lucruri pe care le putem schimba la noi? Sau deja avem o personalitate si niste principii atat de clare, incat sunt muntii mai usor de mutat decat sa facem o schimbare?
   Imi pun mereu intrebari. De tot felul. Am facut multe greseli dar am invatat ceva din ele. Am plecat atunci cand nu trebuia. Si am ramas atunci cand trebuia sa fug. Am invatat cate ceva din tot. Am invatat si ca nu ma pot opune dragostei. Ca atunci cand o simt e intensa si furtunoasa. Daca nu ar fi asa nu ar fi dragoste. Pe mine ma mistuie dragostea, ma mistuie dorul si in acceasi masura atingerile si imbratisarile. Daca tot traiesc ceva macar sa simt ca traiesc cu adevarat..
   Dragostea insa presupune si unele compromisuri. Unele renuntari. Si ma tot gandesc daca eu sunt in stare de asta. Daca dragostea mea ramane adevarata atunci cand nu mai sunt eu, cu totul. Cine sunt eu? Sunt un cumul de intamplari, de trairi, de lacrimi si de zambete, un om care crede in vise, care crede ca un singur lucru pe lume poate fi desavarsit si perfect. Dragostea.
   Pot sa renunt oare la unele din principiile mele? Ma va face lucrul asta mai fericita? Sincer nu cred. Am mai facut-o si nu a fost bine. Stiu atat de bine ce imi doresc. Stiu ce inseamna dragostea. Pot sa renunt la personalitatea mea incat sa fiu mai placuta sau mai putin incomoda pentru altcineva? Nu stiu daca vreau.
   Cine te iubeste te iubeste asa cum esti. Atata timp cat dedici tot ceea ce esti. Si esti acolo cu tot sufletul. Nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu. Dar vreau dragostea perfecta, pentru ca sunt sigura ca ea exista, am vazut-o desfasurandu-se sub ochii mei si ar fi binecuvantarea vietii mele sa o traiesc in modul acela. Ce inseamna dragostea perfecta pentru mine? Libertatea de a fi eu insami langa cineva. Libertatea lui de a fi el insusi. Si libertatea noastra de a alege sa nu fim in alta parte decat mana in mana unul langa celalalt. La bine si la rau. Pentru totdeauna.
   Dragostea perfecta exista si asteapta sa ma imbratiseze. Cu personalitatea mea, cu bune si rele, cu principiile mele de viata, care se vor impleti atat de natural cu ale unui om care va fi oglinda mea si eu a lui la modul absolut si suprem. Si nu sunt doar vise. Intuitia mi-o spune. Intuitia niciodata nu ma inseala. Stiu ca se zice "never say never". Dar ma bazez 100% pe ceea ce simt. Nu da gres. Niciodata.