Exista oare lucruri pe care le putem schimba la noi? Sau deja avem o personalitate si niste principii atat de clare, incat sunt muntii mai usor de mutat decat sa facem o schimbare?
Imi pun mereu intrebari. De tot felul. Am facut multe greseli dar am invatat ceva din ele. Am plecat atunci cand nu trebuia. Si am ramas atunci cand trebuia sa fug. Am invatat cate ceva din tot. Am invatat si ca nu ma pot opune dragostei. Ca atunci cand o simt e intensa si furtunoasa. Daca nu ar fi asa nu ar fi dragoste. Pe mine ma mistuie dragostea, ma mistuie dorul si in acceasi masura atingerile si imbratisarile. Daca tot traiesc ceva macar sa simt ca traiesc cu adevarat..
Dragostea insa presupune si unele compromisuri. Unele renuntari. Si ma tot gandesc daca eu sunt in stare de asta. Daca dragostea mea ramane adevarata atunci cand nu mai sunt eu, cu totul. Cine sunt eu? Sunt un cumul de intamplari, de trairi, de lacrimi si de zambete, un om care crede in vise, care crede ca un singur lucru pe lume poate fi desavarsit si perfect. Dragostea.
Pot sa renunt oare la unele din principiile mele? Ma va face lucrul asta mai fericita? Sincer nu cred. Am mai facut-o si nu a fost bine. Stiu atat de bine ce imi doresc. Stiu ce inseamna dragostea. Pot sa renunt la personalitatea mea incat sa fiu mai placuta sau mai putin incomoda pentru altcineva? Nu stiu daca vreau.
Cine te iubeste te iubeste asa cum esti. Atata timp cat dedici tot ceea ce esti. Si esti acolo cu tot sufletul. Nu sunt perfecta si nici nu vreau sa fiu. Dar vreau dragostea perfecta, pentru ca sunt sigura ca ea exista, am vazut-o desfasurandu-se sub ochii mei si ar fi binecuvantarea vietii mele sa o traiesc in modul acela. Ce inseamna dragostea perfecta pentru mine? Libertatea de a fi eu insami langa cineva. Libertatea lui de a fi el insusi. Si libertatea noastra de a alege sa nu fim in alta parte decat mana in mana unul langa celalalt. La bine si la rau. Pentru totdeauna.
Dragostea perfecta exista si asteapta sa ma imbratiseze. Cu personalitatea mea, cu bune si rele, cu principiile mele de viata, care se vor impleti atat de natural cu ale unui om care va fi oglinda mea si eu a lui la modul absolut si suprem. Si nu sunt doar vise. Intuitia mi-o spune. Intuitia niciodata nu ma inseala. Stiu ca se zice "never say never". Dar ma bazez 100% pe ceea ce simt. Nu da gres. Niciodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu