Sarbatorile. Revelionul. Si solstitiul.

   De ceva ani incoace am devenit Grinch. Nu-mi plac sarbatorile de iarna, nici nu-mi place sa aud pe cate cineva extaziat de ninsori frumoase si brazi impodobiti. Ma zgarie pe creier colindatorii si urarile trimise copy-paste, ma oripileaza mesele care stau sa se rupa in doua de atata mancare. Pana la urma Craciunul este Nasterea lui Iisus, se intampla pe 25 decembrie si.. atat. Cu niste bunatate in suflet si in gand, cu putina intelegere si un strop de prietenie, cred ca s-ar achita fiecare de insemnatatea adevarata a sarbatorii. Desi sustin ca lucrurile astea ar fi mai bine sa fie facute zilnic, nu doar la ocazii speciale, pentru ca apoi sa ne porcaim pe la colturi.

   Si urmeaza my all time favorite - Revelionul. Soc si groaza, va jur! Daca nu ai check-in de revelion la munte, in vreun club de fite sau la Dubai, nu existi. Chiar daca teoretic nu existi, practic poti sa mananci si sa te imbeti ca porcul, nu se supara nimeni. Este o zi ca oricare alta! Pentru care nu trebuie sa cheltui milioane, cu care ai reusi sa iti faci foarte frumoase alte zile. Adevarat ca e o noapte cu petarde si balamuc, cu concerte Bambi si Smaili la Universitate. Insa tot nu se explica. Nu pentru mine, nu vreodata.

   Eu serbez azi. Ca asa am chef. Si pentru ca incepand cu 23 decembrie ziua incepe sa creasca. Cu un minut, cu doua, nu stiu exact. Si cu o secunda daca e, tot e mi-nu-nat. Ma scutur de toamna si de decembrie si imi admir costumele de baie, ma gandesc cu drag la mare, la soare, la senzatia suprema pe care o am cand inot pe sub apa. Asa ca daca as bea alcool, azi m-as imbata. Muci, pula, manga. As dansa in fundul gol pe strada cu un post-it lipit pe frunte: "vine vara!"

   Lasati-ma deci sa sarbatoresc ce vreau, cand vreau. Ce ma bucura pe mine. Ca si de nu ma lasati, eu tot ce vreau fac. Doar asa pot respira fara sa ma numar. Si acum bag replica mea preferata, pe care o adaptez in functie de varsta. Aia din buletin, ca-s vesnic tanara altfel. "Am aproape treishunu de ani, mi-am castigat cu varf si indesat dreptul de a nu mai da nicio alta explicatie." 

   Enjoy! Si zile fericite, oricare ar fi ele pentru voi!

As good as it gets

   Whenever you think this is as good as it gets, you wind up realizing it can get so much better. When things, people or simply life brings you down, it's in human nature to question. And all of the sudden, out of nowhere, your life changes, in a way that's even better than winning the lottery. What happens next?

   Most of the times, you screw up. Because you don't believe you're worth it. Or because it seems too good to be true. You might be right in a way, afraid to take chances, afraid to change the comfort of your life so far. I'm not the gambling type. Not when it comes to my life. But sometimes, few times but still, I go all in.

   The most wonderful times of my life happened when I did just that. It doesn't necessarily mean that the outcome was great, nor that I was guaranteed a happily ever after. It was just a time that made me grow, that drove me towards goals I didn't think were achievable. 

   Of course I think about those times, of course I wish some things wouldn't have ever ended, yeah there are nights when I dream of you and me in that "we'll always have Paris" way. But then again I know and will always know this: what I have now, who I am now, who I am with now, this isn't for sure, not by far, as good as it gets..

    

Don't save me. Just stand by me while I save myself.

   "Fear is not real. The only place that fear can exist is in our thoughts of the future. It is a product of our imagination, causing us to fear things that do not at present and may not ever exist. That is near insanity Kitai. Do not misunderstand me, danger is very real, but fear is a choice. We are all telling ourselves a story and that day mine changed." - After Earth

   I am unable to think clear. I am so paralyzed that I just sometimes lay in bed, not moving an inch, only at times consciously breathing. If one asked me what I've been doing lately, I would reply either one of these two: nothing or breathing. I feel crippled. I promised myself a lot of things, a lot of memories to come. A lot of summers and a lot of laughter.. I ask myself "what if I won't make them come true?".. This is fear and it most definitely isn't real. It's just my mind that twists things over and over. My mind that got so tired of just remembering and not quite living. I am lucky though to have so many strengths to remember.

   I got so tired tonight. Part of me tired of explaining, part of me tired of the panic attacks. I guess explaining has gotten to me. I keep telling people why I feel like this, I keep opening up. It took a lot of time and understanding to be able to open up. And when I finally did, I was a weirdo. This is not somebody else here. It's still me, the one you relied on when you were beat, the one you had so tremendous fun with, the one whose shoulder you cried on. I don't wanna cry on your shoulder. I just want everybody to stop questioning and start accepting. That fear is sometimes real for a crippled soul and a crippled mind. If one can't be there, at least they shouldn't do more harm. I wouldn't blame you so much for leaving as I would blame you for staying and in fact not being here at all.

Halloween

   

   Anul asta, de Halloween, m-am costumat in mine si am ramas acasa. Cred ca treaba nu a fost niciodata asa de scary. Am avut masti, costume si dovleci scobiti cu imaginatie, pe parcursul anilor. Am fost la petreceri, mai mult sau mai putin reusite. Dar azi nu. Azi am stat acasa, eu cu panicile mele. Nu m-a speriat vreun monstru, sau vreo vrajitoare, sau cine stie ce machiaj bine realizat, asa de bine cum reusesc sa o fac eu. 

   Am impresia ca m-am saturat pur si simplu sa respir. Pentru ca de multe ori, in timp ce toti isi beau vinul, sucul, apa plata cu lamaie, eu respir. Si stiu ca respir, fiindca ma numar, ma controlez, ascult inima, pun respiratia peste bataile ei, de parca fac muzica si versurile. Nu e simplu sa respiri, jur! 

   Daca mai lipsesc de aici, daca nu scriu asa des, asa mult, sunt doar ocupata sa respir. In mintea mea oricum mi-am scris cat pentru zece vieti. Si abia astept sa le traiesc pe fiecare dintre ele.

Now you see me

   Cum se face ca ajungi sa simti viata cel mai bine, tocmai atunci cand treci prin perioade cand simti ca viata se scurge din tine? E nevoie de un impuls. Un sut in fund care sa te doara pana in moalele capului. Ca sa poti sa apreciezi, sa visezi, sa deschizi ochii spre fericire. Ce a fost nu se mai intoarce, ramane poate in ganduri si suflet, ca sa aline sau sa bantuie. Dar ramane in trecut. Conteaza ce e acum si tot ce va veni. Conteaza si oamenii care, de buna voie si absolut dezinteresat, vor sa fie alaturi de tine. Cei care te vor alaturi de ei. Pentru ca vad toate minunile care sunt in tine. Si vor sa le imparta cu tine pe ale lor.

   Timpul trece oricum, indiferent langa cine stai, indiferent cat iti e de frica. Vrei sa fii langa oamenii de care te inconjori acum si sa ai aceleasi temeri si peste douazeci de ani? Dar peste patruzeci?

   Cand m-a lovit (inca) un atac de panica in masina, in aglomeratie, primul impuls a fost sa fug, logic. Am vrut sa fug de tot, sa nu mai stiu, sa nu mai simt. Sa nu mai simt ca mor. Am spus stop, intr-o fractiune de secunda. De fapt vreau sa stiu, vreau sa simt tot. Si n-am sa mor paralizata de frica la un semafor aglomerat, pe strada de langa casa mea. Am sa mor la "osutadouajdeani" in drum spre luna, lovita cu piciorul in dinti de stra-stra-nepotul meu. Sau inotand cu barbatul meu in Atlantic dupa o partida de dragoste nebuna, tot la "osutadouajdeani", pentru ca am incercat sa imi dobor recordul la tinut respiratia. Sau sus pe platou la Babele, de indigestie de la o saorma cu de toate, ca o baba ce nu voi fi niciodata.

   Sunt mai tanara acum decat am fost vreodata. Si pe zi ce trece tot mai puternica. Rog panicile sa ma loveasca, la invit sa imi arate ce pot. Doar ca sa pot eu mai mult. Pentru ca stiu ca n-am cum sa pierd, ci ies din fiecare incercare mai sus, mai completa. E totul mai cu sens, mai plin, mai bun, mai cu drag primit. Nu am cuvinte sa ma bucur. Am doar zambete sa ofer. Mie si tuturor. Si mai am ani multi de trait deplin, care sa ii compenseze pe cei in care am trait pe jumate sau pe sfert. I just love my life..   

Golul

   " Don't make decisions that can bring you to chaos. To emptiness. The feeling of emptiness in one of the worst. It's something you will never forgive yourself of doing. We are "designed" to live full, to live love. Choices that leave you empty.. don't ever do that. It's something you won't be able to live with, not for a lifetime." Ralu, 09.10.2014.

   Nu stiu daca e senzatie mai nasoala pe care sa o fi trait decat cea de gol. De gol din ala plin de absenta, de regrete, de vorbe nespuse si mangaieri ramase in aer.. doar o mana intinsa. Am gustat senzatia asta, uneori au fost momente, alteori zile, luni si chiar ani. Ani multi si grei, de suflet zburat din piept, de organe smulse, de vid.

   Femeia cu aripi de inger a lasat primul gol. Aici insa a fost un destin care ne-a ras in nas. Noi ne-am dorit sa fim amandoua, sa fim amantrei. Atat de mult incat ea a daramat statistici medicale, a spulberat limite, a fentat moartea, a fost izvor de iubire divina.

  A mai fost golul neiertarii mele. Al plecarii tale. S-a sters in timp, s-a umplut de fericire, de rasarituri dulci pe malul marii. Insa atunci m-a sfasiat si tu n-ai mai avut ce face. Nu ca nu ai fi incercat. Poate trebuia sa iti dai un pic mai mult silinta, nu stiu, acum golul e in tine. Si inca niste goluri multe si marunte, fractiuni de secunda cu inima smulsa din piept, zile in care patul ma imbratisa, iar eu nu vroiam sa ma dau jos, sa infrunt o viata ce parea nedreapta.

   Cred ca am simtit atat de clar si de profund golul incat fug de el ca de necuratul. Nu ma las atata timp cat cred. Nu renunt cat stiu ca mai e un 0,00001% de speranta. Nu imi mai pot asuma goluri pe care sa le duc pe umeri si in piept. E o vina incompatibila cu viata. Golul te poate urmari pana nu mai ramane nici umbra din ceea ce ai fost. Iar eu ma vreau deplina. Impacata. Cu capul sus si zambet strengar in coltul gurii.

   Gol din ala groaznic de plin de regrete a fost. Nu va mai fi. Nu cat timp depinde de mine. Si pana la urma nu depinde decat de noi. Sa traim plin. :)

Poarta asta a fost martora celor mai frumoase goluri din viata mea. Alea pline..

Panica

   "It's never been easy. But I never expected it to be. I am going to fight with all my weapons. As long as I am alive nothing can stop me. A panic attack is nothing more than a panic attack. Yes, you feel like you are dying, or you wish you were dying. None of them works. Fight. You have a lot to fight for." Ralu, 05.10.2014.

   

   Deschid ochii in creierii noptii. Prima senzatie, nu pot sa respir. Inima bate tare, pulsul e razna, simt in tample, simt in stomac, mi se duce in cap, apoi in picioare. Unde dracu sunt? Eram pe plaja, nu? Am inchis ochii pe sezlong, tu te duceai in apa. Stai. Rewind. Nu mi-e cald de la soare. Transpir din crestetul capului. Vad jivinele. Hoasca blonda. Si ailalta. Bag in marsarier. Ma trezesc pe strada. Dar eu sunt la mine in pat! E noapte. Mi-e frica. Toata astea au durat o secunda. Dar pentru mine a fost mult. Incep sa respir. Din adancul pieptului, umplu toracele cu aer, inspir, expir, injur in gand. Injur tot. M-as duce in dormitor sa ii spun, sa urlu, sa stie, sa te scuipe, sa va calce cu buldozerul, sa ma apere asa cum o face de cand lumea.

   Ma ridic in fund. Ma scutur. Ma duc la baie si imi dau cu apa pe fata. Nu mai am fata aia schimonosita de durere. Nu e nici ura. E scarba, poate. Inca ma bantui. Ma asez la loc in pat, beau apa. Nici gand sa imi pun vreun sfert de pastila sub limba pentru ca tu nu esti om. De fumat n-am chef. Ma gandesc la lucruri frumoase in timp ce inspir si expir. Ma calmez in zece minute si pun capul pe perna. Daca stiu ca eu voi fi singura ta amintire frumoasa, atunci cand te va lovi un atac de panica in mijlocul noptii, inseamna ca sunt rea(lista)? 

Un an..

   Acum un an scriam prima postare pe blog. Cat de repede s-a dus un an.. si cum totusi unele momente au trecut cu incetinitorul. Am insa amintiri frumoase, inceputuri bune si solide. Si ma indrept in acelasi timp catre sfarsituri pe care le doream de mult.

   Va multumesc pentru ca ma cititi! Si va las cu cea mai frumoasa amintire a mea din anul ce a trecut.

De ce? De ce..

   "I haven't moved a bit. I only know I'm alive because of the headache and the wet pillow, filled with my tears.. You look amazed seeing me like this, so thin.. well I'm your work of art, baby. Nail me to your wall next to your ECDL.. And by the way.. Just how many times do you think you can kill me?"

   De cand m-am intins in pat nu m-am miscat. Era ora unu cand m-am uitat la ceas, acum e cinci patruzeci. Sticla cu apa e neatinsa. Am pe mine toate hainele cu care am intrat in casa, as vrea probabil sa fug, dar unde fug de mine? Cred ca inca sunt vie, pentru ca ma doare capul ingrozitor si simt sub ceafa perna uda de atatea lacrimi. Putinul machiaj din jurul ochilor s-a scurs peste tot si cand imi mai trec degetele peste ochi raman dare negre.

   Lumea incepe sa se agite dincolo de geam, mie nu imi pasa ca s-a facut zi. Nu mi-e foame, nici sete, nu vreau la piscina, nu vreau sa deschid mailul sa ma apuc de munca. Orice zgomot mi se duce in moalele capului. Lumina ma deranjeaza, dar nu ma ridic sa trag draperiile, incerc sa inchid pleoapele umflate.

   Am momente cand ma intreb : "de ce?". Astea le preceda pe cele in care lacrimile imi curg mai abitir. Cu mainile manjite de rimel, ma sprijin de pereti si ma duc la baie. Evit sa ma uit in oglinda, dar pana la urma dau de mine. Ma vad acum schimonosita si nu ma recunosc. Imi vin flash-uri din seara trecuta. Ma uitam in oglinda din parasolar si zambeam..

   Pun o pastila de vitamina C intr-un pahar. Torn apa peste ea, pe langa pahar, pe mine. O beau si ma intind. Cu o seara inainte mancam vesela lachmacun. Acum tot stomacul mi se revolta. Deja vomit in cascada toate imaginile, toate vorbele, toate jignirile. Doua zile mai tarziu, nimic schimbat, doar ma asigur ca evit mereu oglinda, pentru ca nu ma mai suport. Doua saptamani mai tarziu sunt groaznic de slaba, nu mai am lacrimi dar am multe cosmaruri. 

   Ma vezi si te minunezi de cat am slabit. Nu m-am infometat. Organismul meu a reactionat la ceea ce creierul nu mai putea duce. Iti plac femeile cu forme poate, iar eu nu mai sunt una dintre ele. Nu prea am fost niciodata "una dintre", intre noi fie vorba. Sunt opera ta. Bate-ma in cuie langa una dintre diplomele tale. Ca sa ma vezi cand te culci si cand te trezesti. 

   Ti-am dat o palma deci sunt violenta. Am iubit deci sunt curva. Am vrut sa dorm deci sunt lenesa. Am tras de bani, ca sa ai tu ce fuma, pentru ca ii cheltuiai pe ai tai cu alta, deci sunt zgarcita. Fac cateodata atacuri de panica deci sunt nebuna. Nu ma maimutaresc non stop, deci sunt prea serioasa si plictisitoare. Nu am un job platit mizerabil deci nu sunt constanta. Ti-am iertat prea multe deci sunt proasta.

   Cand am inceput sa ies, sa ma bucur de mici placeri ale vietii, ai zis zeflemitor: "ce-ti mai merge, ha ha ha". Esti invidios ca traiesc? Cam de cate ori vrei sa ma mai omori?

Titanic.. and true..

   Unele femei, foarte putine ce-i drept, isi gasesc jumatatea, sufletul pereche, "that once in a lifetime", din prima. Sau maxim din a doua. Altele nu au noroc, nu deschid ochii, nu se apreciaza pe ele indeajuns incat sa nu inghita mizerii, deci saruta (foarte) multi broscoi pana sa il cunoasca pe EL. Primesc intre timp etichete. Ca schimba barbatii ca pe sosete, ca sunt curve, ca sunt femei usoare, fara sa stie cineva cu adevarat ce se ascunde in spate, in spatele ala unde plangi si doare.

   Barbatii (cu b mic) isi doresc langa ei "femei-maicute", executante ale ordinelor si dorintelor lor. Si se aleg de multe ori cu fetiscane cu trecut mult mai patat decat al celor pe care le socotesc curve nestatornice. Apoi, inevitabil, se dau cu capul de pereti, isi plang in pumni si ce naiba mai fac ei. Prea tarziu si degeaba.

   Lucrurile astea nu sunt general valabile. Exista si (foarte) putine femei de pastrat si iubit. Si exista si (foarte) putini barbati la fel.

   Un individ spunea ca el ca barbat are voie cu mai multe. Ca poate iubi doua femei odata. Ca fiecare din ele trebuie sa-l astepte cuminte. Dar ele n-au voie. Sa traiasca. Sa iubeasca. Nu. Niciodata. Trebuie sa fie supuse, sa ierte, sa taca, sa nu ii perturbe lui gandurile.. Say what??? 

   Trecutul te transforma in ceea ce esti azi. Daca incepi sa ti-l modifici ca sa dea bine, n-o sa mai fii tu. O sa fii o maicuta prefacut-neintinata. Si el parca se indragostise de tine?! Eu sunt o femeie cu trecut. Care a sarutat broscoi. Si daca imi cauti vina in asta, da vina pe tine in primul rand, pentru ca esti unul dintre ei. Si nu te mira cand intr-un final voi straluci la bratul cuiva. Nu al tau. Ci al barbatului care nu-mi contabilizeaza dezamagirile sau binecuvantarile trecutului. El tine cont doar de fericirea noastra impreuna, plecand din singurul moment care conteaza. Cel in care ne-am gasit.

   Sa incepi o casnicie cu cineva care te vrea altfel, care vrea pe langa si alte doua, noua, care iti gaseste vina in orice, ar trebui ca e un lucru crunt. In filmul Titanic era o replica a lui Rose catre logodnicul ei nepasator si gelos. "I'd rather be his whore than your wife." Si cate dreptate e in doar cateva cuvinte..

Trepte..

   Dupa cateva luni de chin, o atingere a marii care mai rau mi-a facut, pentru ca a fost asa scurta si trista, dupa multe nopti nedormite, in care eram ca intr-un cosmar continuu, dupa figura lui care ma speria si multe apeluri la care nu aveam puterea sa raspund, dupa toate astea am cazut complet. Am clacat.

   Tin minte drumul, era acelasi ca atunci cand mergeam spre spital in copilarie, in plina criza de apendicita. Ceata diminetii se amesteca in mintea mea cu vorbele de atunci ale mamei. Acum nu mai eram la ea in brate, eram prabusita pe bancheta, tremurand.

   Am vrut tigari. Eram slaba-moarta, nemancata de saptamani, dar vroiam tigari. M-am asezat pe trepte cu tigara aprinsa si cu telefonul in mana. Ma gandeam cum de eu am ajuns pana acolo. Atat de doborata, atat de jos. Chiar daca raspunsurile mi-au venit instantaneu in minte, am scris scurt: "Vino. Salveaza-ma.".

   Cand l-am vazut imi doream doar sa mor, sa se termine. Nu intelegea prea bine ce era cu mine, de ce asa rau, de ce nu mai vedea nimic in ochii mei, decat teama. Insa pentru el deja nu mai conta sa inteleaga. M-a scos la aer, mi-a dat apa si mi-a aprins o tigare. Mi-a zis: "Gata mergem! Mergem oriunde, dar mergem!".

   Nu l-as fi crezut vreodata in stare de atata sange rece. Inapoi in masina, valuri de emotii si sentimente maturau cu mine, in vant, pe asfalt. Stiam ca nu trecuse furtuna, dar macar acceptasem sa n-o infrunt singura. Acceptasem sa il ranesc, desi asta ma omora mai repede ca orice, pentru ca stiam ca vrea sa fie langa mine. Ma tinea de mana si ma mangaia. Imi spunea ca o sa fie bine. Tata se uita la noi in oglinda retrovizoare, cu lacrimi in ochi. Era durere. Dar cred ca era si fericire. Pentru ca vedea si simtea ca cineva ma iubeste la fel de mult ca el. Nu asta isi doreste orice parinte pentru copilul lui?

Cancerul

CÁNCER n. 1) Tumoare malignă constând din înmulțirea excesivă a celulelor cu distrugerea țesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci și bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea și corespunzând calendaristic perioadei dintre 22 iunie și 22 iulie. /<lat., fr. cancer 

Sursa: NODEX (2002) 

1) O femeie afla ca sufera de cancer la san. I se explica toate riscurile operatiei, i se spune ca doar cand medicul ii va deschide pieptul va sti cat de mult trebuie scos. Intinsa pe targa, intra in sala de operatie. O anestezie, un vis si zece ore mai tarziu, deschide ochii. Inca nu poate sa se miste si abia deschide gura. Isi vede familia langa ea si se bucura ca a scapat cu viata. Dupa cateva zile i se scoate bandajul si i se explica ce e cu cicatricea imensa care ii pleaca din capul pieptului si se opreste in subrat. Au scos sanul afectat si ganglionii din subrat. E bine ca s-a descoperit la timp, sansele sunt de peste 95% sa nu aiba vreodata o recidiva. Se simte un timp femeie doar pe jumatate. Se simte mutilata. Dar simte si cat e de iubita si binecuvantata si se bucura pentru ca este in viata si este sanatoasa.

3) O femeie afla ca iubitul o inseala. Lumea se prabuseste in jur. I se explica ceva ce nu poate intelege. Intinsa pe pat, sta in camera ei care i se pare straina si goala. Cateva nopti cu foarte putin somn si multe cosmaruri mai tarziu, deschide ochii. Nu prea poate sa se miste si abia poate sa bea cate o gura de apa. Isi vede familia langa ea si nu-i vine sa creada ca a scapat cu viata. Nu are nici-un bandaj pe piept, dar inima sangereaza si plange mocnit. I s-a scos doar (inca) o parte din suflet. Nu spune nimeni de sanse de vindecare sau recidiva. Inca nu sunt destule studii pe tema asta. Se simte un timp femeie doar un pic, restul carpa, curva fara vina, folosita, umilita, batjocorita. Insa simte ca cineva, undeva, o iubeste. Si ca intr-o buna zi sansele de recidiva vor fi zero.

Once in a lifetime

   In momentul asta imi vine sa spun orice in afara de faptul ca viata e frumoasa. Si totusi o simt si o stiu ca e. De ce simt asta? Pentru ca am trait multe aspecte. Care au lasat umbre dar si lumini. Care au lasat cicatrici urate dar si tatuaje de Putere. Unul imi sta semn pe incheietura stanga. Sunt lucruri care ti se intampla o data in viata. O data si numai una. Poti sa imbratisezi viata cu sufletul sau sa treci mai departe. Apoi sa ramai cu intrebari. Dar si mai grav cu regrete. Regretele omoara sufletul, pentru ca ies din cand in cand la suprafata si nu sunt pereti destui sa te dai cu capul. In lume, nu in camera..

   De ce stiu ca e frumoasa? Pentru ca m-am nascut din ea. Din viata frumoasa, din iubire, din o data in viata. Pentru ca am auzit povesti sincere din singura gura care mai glasuieste. Cealalta s-a inchis dar a lasat mostenire toate cuvintele. Si mai stiu ca e frumoasa pentru ca aud melodii care imi amintesc de momente. Pentru ca ma trezesc dansand cu ochii inchisi ca si cum as fi in locuri in care am gustat fericirea. Apoi am baut pana la fund paharul. Stiu ca e frumoasa pentru ca dimineata cand am deschis ochii, am fost mai norocoasa decat cei care nu au mai apucat sa o faca, desi era singura lor dorinta.

   E seara deja.. e 10 fix. In noapte. Dar maine e alta dimineata, in care ma voi trezi binecuvantata. De iubire si de viata.

Never wonder where I am

   Am intrat in relatia asta cu sufletul deschis si cu sperante. Sperante de bine pentru amandoi. M-am predat.. sweet surrender. Cred ca ai facut si tu la fel, poate nu te-ai intors chiar degeaba in locul in care tu singur spui ca ai fost cel mai fericit.

   As fi vrut doar sa te fi intors barbat. Sa stii sa protejezi ce e al tau. Sa fii langa mine, chiar daca te bucuri de toata libertatea si sa apreciezi asta. Sa apreciezi sinceritatea.

   As fi vrut sa fii sigur ca tot aici langa tine am sa fiu si acum si maine si o viata, cu o singura conditie. Daca plang vreodata cu tine sa fie de fericire. De fericire ca mi-ai pus in brate un buchet imens de floarea soarelui. Sau ca m-ai dus intr-o carciuma dubioasa in "no man's land", unde nu mi-am mai luat in rucsac nici-o teama, si asta doar pentru ca erai tu cu mine. Sa nu crezi vreo clipa ca a fost mai putin decat crunt. Nu pot sa iti explic cate temeri erau si cat atarnau de greu. Cate noduri in gat s-au amestecat cu fumuri de Dunhill si drumul serpuit in noapte. Cat am strans din pumni pana mi-au sangerat palmele. Toate le-am facut pentru noi.

   Alegerile sunt grele pentru amandoi. Insa eu pot tine capul sus si pot merge inainte, fara sa imi para vreo clipa rau ca am gresit cu ceva fata de tine , fata de noi. Fara sa imi para rau ca nu am facut tot. Tu poti?

Fara titlu..

   Ce-ai gandit cand ai plecat? Stiu ca la mine te gandeai, pentru ca te auzeam cum imi strigai numele. Dar ce-ai simtit stiind ce lasi in urma? Ai putut sa te uiti in ochii lui, dar pe-ai mei nu i-ai mai vazut..

   Stii ce-ai lasat in urma? Gol de tine plin. Nopti fara somn si cu multe lacrimi. Ochii mei negri decolorati. O depresie crunta. O viata de panici. Te-am blamat si te-am urat. L-am blamat pe Dumnezeu si mult timp nu am mai crezut.

   Stiu ca m-ai iubit mai presus de orice. Stiu si ca teama a invins iubirea ta pentru mine. Ai imbratisat teama si de mine ai uitat intr-un colt. Ti-ai adus aminte ca vrei de fapt sa stai cand deja te chinuiai in fiecare clipa. As fi vrut sa castigam timp, sa ma vezi in toate ipostazele vietii. Sa imi strangi in brate copiii. Sa ma uit la voi doi si sa stiu ca iubirea adevarata se desfasoara sub ochii mei, nu doar in amintiri de viata buna si in doua suflete in care ai lasat prapad.

   Te simt langa mine. Stiu ca nu m-ai lasat niciodata. Dar as da orice sa te mai imbratisez o data. Sa imi scufund nasul in parfumul pielii tale, care acum imi e in nari doar o amintire dulce si calda.

   Mi-ai lasat fricile tale mostenire. Insa am avut atata putere incat sa le las in urma una cate una, si pe ale tale si pe ale mele. Si mi-ai mai lasat cate ceva. Blandetea, ambitia, omenia, caracterul, sinceritatea, dragostea, principiile, barbatul pe care tu l-ai adorat. Mi te-ai lasat pe tine. Pentru ca m-ai rupt usor din trupul si sufletul tau si m-ai dat vietii.

   Mergem mai departe. Enjoy the ride..

In ultimul timp.. fericirea..

   Am tot vorbit aici pe blog de fericiri, de nefericiri, de "revelioane", de clipe dulci si clipe amare. Sunt norocoasa posesoare a unor clipe lungi si dulci in ultima vreme. Clipe ce nu pot fi puse usor in cuvinte, pentru ca au lovit ca un traznet de nicaieri si inca prefer sa le traiesc si sa nu ma gandesc.

   Eu, ganditoarea, cea care despica firul in 10 la puterea n si nu doar in patru, nu ma mai gandesc acum. Doar traiesc si ma bucur. Ma bucur tare. De blana unui caine care ma umple de fericire atunci cand nu ma umple de purici. De pielea unui barbat care ma copleseste. Cu totul. Ma bucur ca nu ne facem planuri desi in mintea mea am facut planuri pentru sapte vieti. Nu stim unde mergem, nu stim cand mergem, nu stim ce mancam sau bem, unde, cand, nu cred ca mai stim nici ce fumam, nici cum ne iubim. Stim ca le facem impreuna si asta e destul. Intelegerea lui fata de mine ma sperie, ma linisteste, ma dispera, ma relaxeaza.

   Welcome back stranger!

National Arena

   In ultimul timp ies zilnic cu rolele, ma plimb in jurul Stadionul National. Miscarea imi face foarte bine, tonusul meu e excelent. Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre "romanisme" si despre niste lucruri care m-au surprins tare placut.

   Imi place sa vad ca lumea face miscare. Multa lume, de toate varstele, cu biciclete sau role, pe jos, cu copii. Unii joaca bedminton sau tenis. Sunt unii care abia se tin pe role dar persevereaza. Nu le e jena ca va rade cineva pentru ca nu sunt mari atleti. Si excelent fac! Vad femei trecute de 50 de ani care fac miscare, barbati peste 60 de ani care pedaleaza cu casti in urechi. Admir parintii care isi aduc copiii in aer curat, in loc sa ii indoape la Mc'. E mai simplu acolo pentru ca nu mai depui si tu efort. Aici lumea e cot la cot. Cumva adie un aer din Vest, ma gandesc de fiecare data la Germania, unde la 80 de ani oamenii arata de maxim 60 si "bicicleaza" la hypermarket, prin oras, de acasa pana unde au drum. Fain. Ar fi mult mai bine si la noi daca nu...

   Daca nu ne-ar da afara din complex la ora 22. Nu inteleg de ce un loc public, curat nu poate fi lasat deschis publicului, mai ales ca e vara. Azi niste BGS-i anuntau ca se inchide. Ca la piata. Probabil vor sa faca economie cu iluminatul, pentru ca nu aprind luminile de langa stadion si dupa ora 21 deja iti bagi degetele in ochi. Tantari multi, d-aia nemancati. Substantele se imprastie pe strazile de langa complex si dihaniile si fac aici cuib. Sunt foarte multi dupa lasarea serii si te musca din mers alert fara probleme. Nu am vazut nici-o cismea, fantana, sursa de apa. Nu toti se pot cara cu apa dupa ei, apa se mai si termina sau se incalzeste, plus ca mai ai nevoie sa te speli pe maini sau pe fata.

   In rest numai de bine. Ma bucur ca am gasit un loc curat si civilizat ca sa fac miscare. Si imi plac oamenii! Sper in sinea mea ca nu se arunca la o "saormacudetoate" dupa turele de stadion. :D

Telefonul

   De situatii penibile legate de telefonul mobil am avut parte de cand mi-am activat prima data numarul. Era cool atunci, eram in clasa a noua, sa ai celular /mobil /telefon. Sunam mereu, dadeam mesaje, eram sunata nonstop. Nu mai foloseam fixul sa vorbesc cu prietenii si aveam o factura enorma la mobil.

   Am numarul de acum inca din '99. De 15 ani. Ma pot gasi colegi de liceu, de facultate, de munca, iubiti rataciti (NOT) la acelasi numar. Insa, de o vreme incoace, m-am tot gandit sa schimb numarul la care am fost mereu apelabila jumate din viata mea. Pentru ca nu mai suport sa fiu disponibila. Si acum bag scuza cu varsta, pe care o ador de la un timp. Am treijdeani! Imi permit sa fiu scumpa la vorba si la vedere!

   Imi suna telefonul la plaja, la supermarket, cand lucrez, cand conduc, cand dorm, cand fac baie, etc. Unele momente sunt total nepotrivite sa insisti cu sunatul. Ma amuz asteptand sa inchida cel de la capatul "firului". Imi zic in gand "Doamne cat poti sa suni?" apoi ptiu, imi scuip in san. Nebunia incepe atunci cand raspund. Daca ma intreaba cineva ce fac si spun bine, ma mai intreaba o data ce fac. Daca spun ca am treaba, ma intreaba ce treaba. Daca spun ca dorm si revin eu, ma intreaba cat dorm. WTF? Daca spun ca sunt plecata, din telefon cineva zice: unde? Daca spun ca sunt in baie, raspunsul -intrebare e ce fac in baie.. WTF again..

   Mai aiurea e cu necunoscutii care te suna de 10 ori desi tu spui ca e o greseala. Nu domne eu am numarul asta nu e gresealaaaa. Sau cu cei care doresc ceva, iar tu nu esti interesat sau nu poti vorbi si trebuie parca sa te scuzi pe timpul tau. Sau cu fostii care dau bipuri cu ascuns, sau suna dar nu zic nimic. Probabil respiratia mea in telefon inca ii excita.

   Nu cred ca macar cei mai apropiati prieteni au dreptul sa faca un chestionar la telefon. Oricum intre prieteni buni exista un cod si iti dai seama imediat ca omul e cu un dumicat in gura sau e la toaleta sau face sex, dar ti-a raspuns crezand ca poate ai cazut cu masina in Dambovita.

   Aceasta intrare cu bocancii in intimitatea cuiva e taaare deranjanta. Lucrurile importante se vorbesc fata in fata. Te intinzi la telefon cu prieteni de peste mari si tari, nu cu cei de la o aruncatura de bat distanta prin Bucuresti. Deci nu mai sunati in disperare si dementa, nu mai cereti detalii daca nu vi se dau, pentru ca nu vi se dau cu un motiv, indiferent care ar fi el. E mai frumos si decent sa lasati un mesaj la care vi se va raspunde. Pentru restul exista Call Filter :D 

   In concluzie, am treijdeani! Imi permit sa nu raspund, chiar daca singurul motiv e ca n-am chef azi. ;)

   

   

Respir soare. Respir dragoste.

   Suna alarma, e sase jumate, ora mea de trezit cand sunt la mare. Imping telefonul, dau snooze cinci minute si imi scufund capul in perna. Prin ochii intredeschisi imi intalnesc privirea cu a lui. Imi spune "buna dimineata" si pentru a mia oara ca sunt maniaca atunci cand vine vorba de plaja. Rade cald si dulce. "Daca nu te dai acum jos din pat iti pierzi ultravioletele, micuto."

   El e treaz de ceva timp, a hranit copila, care azi a fost mult mai matinala decat mine. Nu apuc sa ma dezmeticesc bine, ca in camera navaleste minunea bruneta cu un mot prins sui in varful capului. Imi arata ce i-a facut tati apoi sare in pat peste noi. Are deja trei ani, cum trece timpul.. Imi seamana atat de mult, in aproape toate privintele, asa cum bine prevestea el cu ani in urma. Dar a mostenit gura lui carnoasa si ochii mari cu gene lungi si dese. Ma pupa apasat si ma strange in brate, eu ma topesc si o lipesc de mine. Apoi se repede la el si il musca de nas. "Ai obiceiurile lui mami", ii zice el razand. Ne jucam putin toti trei apoi ne ridicam si iesim pe terasa.

   E frumoasa marea azi, e atat de linistita. Copila noastra fuge pe nisip, face tumbe, cara galetuse cu apa, ne face cu mana. Eu ma cuibaresc in bratele lui, in timp ce o urmarim amandoi cu privirea. Suntem neincetat uimiti de ce am realizat, ca e a noastra. Imi da parul ciufulit intr-o parte si ma saruta. E soare deja, e bine, respir dragoste, privesc la brunetica mea cu ochi de miere si ma umplu de divinitate.

   Suna alarma, e sase jumate, imping telefonul si dau snooze cinci minute. Ma scufund in asternuturi. O mana ma mangaie pe frunte, o voce ma intreaba daca ma trezesc, i-am spus de seara ca am treaba devreme si mi-e ca nu o sa aud alarma. Da tata, ma trezesc.. Ma trezesc sa imi construiesc visurile.

Urata specie de.. barbati..

   In amantlacurile vietii mele am dat si peste.. barbati moldoveni. Nu aruncati cu rosii ca pateaza! :) Trei Doamne si toti trei..

   Primul a fost un arhitect, pe care eu il vedeam atat de frumos si inteligent. S-a dovedit a nu fi nici una nici alta. A fost destul de frumos incat a facut o burta imensa si inceput de chelie si destul de destept incat m-a inselat si eu am aflat. Imi zicea ca eu n-o sa ajung niciodata sa lucrez intr-o firma mare, avea el o problema cu firmele mari, poate din cauza ca lucra intr-un birou inghesuit, nu mai mare decat camera mea. Drumurile ni s-au intersectat o data cand lucram, culmea, intr-o multinationala. Si cat l-am jelit pe arhitect.. pana am zis "sunt proasta n-o sa mai fac". Eh, mdah..

   Altul, un politist nebun de legat. Este clar in top trei ciudati cu care m-am vazut. Aparea si disparea cum batea vantul, iar vantul batea, iarna fiind. M-a scos la restaurant cu o gasca de prieteni ai lui. In fiecare cuplu cate unu insela, ambii le beau, bataile erau rupte din rai. Am invatat multe despre relatii si prostie in seara aia. Luase amicul meu un voucher de pe Groupon si m-a pus sa platim 50%-50%. Cred ca avea radacini nemtesti, desi se declara bucovinean convins si in nici un caz moldovean. Poate stau eu foarte prost cu geografia. Avea un miros ciudat. Casa lui, hainele, el. Intr-o vizita la el am facut curat. Nu rezistam si imi era jena sa ii zic. Poate tragea pe nas, poate era prieten cu Maria-Ioana. N-am mai cercetat. Mi-am plans in pumni de ciuda ca mi-am pierdut o luna si ceva cu nebunul. Sa fie la el la Bot'shani, in Bucovina. Deci aceeasi Marie (Ioana) cu alta palarie..

   Si inca un d-asta, creme de la creme! De meserie corporatist, pe ramura cu (frecat) menta. Parea si se declara atat de indragostit incat l-am lasat sa minta, sa vad cat poate sa se intinda. Era saptamanal in delegatii. De joi pana luni. Sa se fi vazut cu altaaa?? Sa fi avut familie si vreo trei pui de moldovean??? Noooo. Nu creeed! Era mare mister in jurul lui. La film se conversa non-stop pe sms. Cu maicasa, a zis el. Maicasa avea o problema. La 11 noaptea. Si eu as fi avut o problema in locul ei. Dupa faza aia am zis ca nu vreau sa stiu unde poate ajunge. Asa ca l-am pus in pauza de vazut, iesit, "iubit". Definitiv.

   De ce am iesit cu aceste specimene? In apararea mea pot spune ca ma simteam singura si vulnerabila. Treceam prin niste "revelioane" nasoale. Nu cred ca raspundeam pe deplin de faptele mele. Am facut greseli sa invat din ele si basta. Trei mi-au fost de ajuns.

   Si cand imi zicea tata sa trag granita inainte de Buzau am zis ca are fite de capitala. Nu dom'le, are doar dreptate. Ca n-o fi chiar toti o apa si un pamant nu contest. Dar nici incercari n-as mai face. No way Jose! Deci nu va apropiati de mine decat cu buletinul in mana! Al vostru si ale parintilor! :)

Semnele (de buna purtare)

   Cateodata ne purtam amintirile pe corp. Vad cate un semn si imi aduc aminte o intreaga poveste din spatele lui. Si am destule semne care spun povesti..

   O taietura pe un deget de la picior. Zi calda de vara, de vacanta, aveam opt ani si asezam "portile" pentru un meci de fotbal pe celebra statuie din parcul copilariei mele. "Porti" formate fiecare din cate doua pietroaie. Grele. La un moment dat imi scapa una pe picior. M-a durut crunt dar n-am plans, m-am jucat in continuare. Zi calda de vara, de vacanta..

   O gaura in piele pe piciorul drept. Auzisem eu si o prietena ca mamele noastre se epileaza cu ceara. Lumanarile sunt facute din ceara deci ar trebui sa functioneze si astea. Eu mai curajoasa imi aprind instrumentul de tortura, intorc lumanarea cu fundul in sus direct cu flacara spre picior, ceara pica incinsa. Sfarsitul sesiunii de epilat, pantaloni lungi cam o luna jumate, sa nu vada mama ca deja ma preocupa inlaturarea parului de pe corp /schilodirea voluntara. O bucata de piele gaurita. Eh, asta sa fie paguba..

   O urma de dinti pe mana stanga. M-a insemnat purcelusa mea de guineea in timp ce ne jucam. Si Doamne ce ne mai jucam.. Eu o muscam de nas, ea ma rontaia de degete. Atunci m-a prins de mana si nici vorba sa mai dea drumul. Acum imi caut semnul pe pielea bronzata de fiecare data cand mi-e dor de ea..

   Operatia de apendicita. La noua ani, cand m-am trezit insemnata mi se parea oribila si imi doream doar sa treaca, sa se vindece, sa nu se mai vada. Ani de zile m-am gandit daca va trece vreodata, cu o oarece groaza ca n-o sa ma placa un potential viitor iubit. Acum a ramas o dunga alba simpatica, care mi se pare sexy. Si amintiri despre o saptamana in spital in care tata mi-a facut toate poftele, in care m-am jucat cu multi copii, m-am plimbat cu rolele prin Budimex si am mancat tone de biscuiti buni cu crema de cioco..

   O taietura pe genunchiul stang. S-a repezit la mine in brate o copila tare draga, incaltata cu niste sandale cu catarame criminale. Am simtit cand mi s-a infipt metalul in piele si cum m-a taiat. Cand a vazut sange cea mica a inceput sa planga si sa ma roage sa o iert. M-a busit si pe mine plansul de durere insuportabila. Apoi ne-am jucat amandoua mult si frumos, ca doua copile, desi ne desparteau cam 22 de ani. Am uitat niste momente bune de durere, de faptul ca eram infectata si umflata, undeva la tara departe de lumea civilizata, unde nimeni nu avea betadina, rivanol sau apa oxigenata. Mi-au zis sa imi dau cu ceva de par. Ca tot apa oxigenata e.. Funny people.. 

   O arsura mare si cam urata pe mana dreapta. L-am ferit pe tata sa nu il ating cu o tigaie incinsa si mi-am lipit-o de mana. Mai bine eu decat el..

   Multe semne in genunchi de la cazaturi, unele asezate peste altele, multe care au devenit unul singur. De la joaca din copilarie sau de la putinele dati cand am purtat tocuri ametitoare fortata de imprejurari, la niste cumetrii /nunti, alea de ma sperie pe mine, cu manele si tot tacamul..

   Multe semne pe degetele de la maini. Pentru ca mainile mele cunosc munca. Si munca le cunoaste pe ele, iar asta mai presupune si mici accidente..

   Un tatuaj pe incheietura mainii stangi. Mi l-am dorit timp de 13 ani. L-am facut pe 16 decembrie 2011. Semn tibetan. RA. Putere.

   Si mai am un semn pe inima. Nu-i stiu forma si localizarea exacta desi am vrut de multe ori sa imi smulg inima din piept sa ma uit la ea si s-o cert. Stiu doar ca semnul e acolo. E amprenta ta si spune o poveste lunga si incalcita. Semne.. de buna purtare..

   

It's been a while.. la piscina.

   Azi, zi frumoasa la piscina. In afara de plaja si balaceala, locul asta e perfect pentru a analiza relatiile dintre oameni. In afara de fete care vin singure sau cu prietenele pentru prajit pe toate partile, sunt si cupluri. Si imi place sa le observ.

   Apar un tip si o tipa. La prima vedere foarte portiviti. Inalti, atinsi de soare, se tin de mana. Se aseaza destul de aproape de mine. Se intind la plaja, el o naclaieste in ulei pe spate si fund si incepe sa o maseze. Hmm.. preludiu? Nu. In timp ce ea sta cu fata in jos, el se uita la cateva fete, vede o siliconata si ii face cu ochiul. Siliconata se hlizeste. Si baiatul se tot uita, la una la alta. In momentul in care fata de langa el se intoarce cu fata are ochi numai pentru ea. Il aud: "da iubita mea.. ai nevoie de ceva? vrei in apa? te iubesc." bla bla. Mda..

   Un alt cuplu intr-o alta zi. El uratel, ea frumoasa, frumoasa rau. Am zis ca sunt frati ceva, nu imi imaginam sa fie impreuna. Din gesturi imi dau seama ca de fapt sunt. Cat timp am stat si am aruncat cate un ochi la ei, el se uita numai la ea. Nu facea lucruri gretos -siropoase. Intrau in piscina, o strangea in brate, nu stiu ce ii soptea, dar ea radea, radea frumos.

   Cireasa de pe tort aka bomboana de pe coliva merge la un cuplu de vorbareti. Mai mult el. Ea cu ochelari mari pe nas, coada de cal, fata de cal. El simpatic. Misto pe alocuri. O intreba intruna daca sta comod. Daca ii e prea cald sau prea frig. Daca vrea masaj la degetul mic. Donsoara se stramba, facea grimase, se mai auzea cate un "hi-hi". Daca e prea cald sau prea frig :| stati acasa. Daca nu stai comod vino cu patul tau cu saltea ortopedica. O fi el un pampalau? Sau atat de indragostit incat nu suporta sa o deranjeze vantul pe aleasa lui? O fi ea vreo zeita in pat /sezlong?

   Potriviri? Nepotriviri? Sau doar o alta zi cu soare?

Apa plata si cupa de sampanie

   Am fost atat de singura in ultimul timp incat parca e din nou Craciun sau Revelion. Astea recente care abia am asteptat sa treaca. Oamenii se pierd in relatiile lor, in problemele lor, mici sau mari, incat nu mai au timp si de "revelioanele" mele triste. Dar e ok. Singuratatea mi-a facut si un bine. Cred ca abia atunci cand reusesti sa traiesti singur si sa nu disperi tu cu tine poti sa traiesti si cu cineva. Sa traiesti fericit mult si bine.

   Am ras.. si am plans pe un umar care nu e fizic aici. O femeie cu problemele ei. O fata draga, o prietena cu vorbe bune si totusi atat de reale, care nu mi-a zis nici ca problemele mele nu sunt importante, nici ca o sa treaca. Doar m-a ascultat si ma asculta dintr-un loc cald de pe partea cealalta a lumii. Pentru mine a fost un balsam pentru suflet si ne-a infipt si mai bine in pamant radacinile unei prietenii cu aroma de Dunhill alb.

   Ies, ma plimb prin parcul asta mic, conduc. Nu-mi zice nimeni ca e deranjat de fum, ca muzica nu e buna, ca nu m-am machiat sau ca sunt prea slaba si am blugii prea largi. Nu merge nimeni cu trei pasi inaintea mea.

  Ar fi nevoie de un barbat cu rabdare infinita, cu mult timp de stat la povesti si de dat in leagane ca sa schimbe lucrurile si singuratatile. Cu multe pachete de Zewa si bunatate si sinceritate. De multe si nenumarate dovezi. Dovezi de TOT. Daca si cand si cum si unde nu conteaza acum.

   Aud vibratiile telefonului. Alt apel de genul "ei, fii tare, tu oricum esti tare, o sa treaca". Ei bine acum nu sunt nicicum, nu mi se potriveste nici-o eticheta. Si vorbele de genul asta nu doar ca nu ma ajuta ci ma si enerveaza. E ceva cam asa: "ai racit? ia un algo, trece." Mda.. stiu si eu sa iau un algo fara sa mi se spuna. Stiu ca trece. Dar daca trece cu tine pe coclauri de data asta, o sa treaca la fel si data viitoare. Si cand o sa treaca chiar nu mai am nevoie de sfaturi si prezente.

   Ma scufund in asternuturile mele moi, mirosind a proaspat si a vara. Mai iau cateva guri de apa din cupa de sampanie de pe comoda. Si o gura de Twix. Nu ma satur de lucrurile bune. Si abia astept sa inot pe sub apa.. e una dintre senzatiile supreme.

   Sa fie vara deci! Ca de Craciun si Revelion tot am avut parte si sunt satula..

Firul rosu

   "Wash away my sorrows..kiss away my tears.."

   Nu poti sa faci aceleasi lucruri din nou si din nou si sa te astepti la rezultate diferite. Probabil asta e motivul pentru care ma invart in cerc. Un cerc din care nu stiu sa ies. Sunt sigura ca in mine stau toate resursele, numai ca nu le gasesc momentan. Nu stiu ce sa fac. M-am descurcat in situatii foarte grele, in care nu vedeam nici-o iesire si totusi ea s-a aratat cumva si m-a scos la lumina.

   Sa astept acelasi lucru si acum? Sa astept sa mi se arate calea prin care sa rup cercul? Sa ma chinui sa il rup eu si sa il transform intr-un fir? Viata este un fir rosu de matase, care se innoada si se deznoada, nu un cerc in care sa te invarti fara nici-o iesire. Pana si viata insasi are o iesire, deci si eu trebuie sa am.

  Am nevoie acum mai mult ca niciodata sa cred. In miracole, in bunatate si in prietenie. Sa cred ca dragostea exista. Mi-e dor de zile calde, de zile cu speranta. De zile linistite si de perne moi, de tine langa mine, de bratele tale protectoare. Si cum nu esti aici va trebui sa gasesc singura iesirea.

   Iti jur ca atunci cand o voi gasi nu voi mai astepta niciodata sa imi arate altcineva vreo cale. Pentru ca singura cale este in mine.

Where do broken hearts go?

   Cat de ranita poate sa fie o inima?
   Cat poate un suflet sa indure pana spune stop si tace?
   Cata incredere mai poti avea in oameni cand atatia te-au dezamagit?

   Nu stiu daca mai exista iubire sau nu, pentru ca ma regasesc pe mine cateodata neavand sentimente. Inerta. M-am incapatanat sa cred ca exista cu toata fiinta mea, dupa fiecare esec sau lovitura, ca soarele rasare, ca fericirea ma va invalui din nou. Si a fost asa, dar a fost doar o iluzie. Fericirea nu este o stare permanenta, daca ar fi asa nu ne-am mai da seama de existenta ei.

    Fericirea este zambetul din coltul gurii, cand te trezesti si stii ca cineva simte ce simti si tu, chiar daca nu se afla langa tine, in patul din care te-ai ridicat, in aceeasi casa, in acelasi oras sau in acelasi fus orar. Fericirea e tresaltarea inimii la lucrurile simple. Fericirea e atat de simpla incat multi nu o recunosc atunci cand ii imbratiseaza pentru ca sunt obisnuiti sa obtina totul cu greu.

    Am fost foarte fericita in unele momente. Si daca ar fi depins de mine nu le-as fi lasat sa plece, pentru ca stiu sa le apreciez. Ca sa fii fericit nu trebuie sa iti fie teama ca vei fi si nefericit vreodata. Inca o data.. Eu nu stiu daca voi mai recunoaste sentimente. S-au dus intr-o ploaie de lacrimi cazauta din ochii mei decolorati de vreme si durere. Nu imi e teama ca voi mai fi fericita, nici ca voi fi nefericita mereu. Imi e teama ca nu mai simt nimic. Pentru ca inima probabil are o limita, sufletul tace si increderea nu mai exista..

Nunta

    Am vorbit in ultimele zile despre nunti. Un cuplu se casatoreste. Ii ascultam pe amandoi vorbind, despre locatie, despre nasi si obiceiuri. Viitoarea mireasa a spus la un moment dat ca "nunta nu o faci pentru tine, ci pentru invitati". Am vrut sa argumentez de ce mi se pare o mare greseala, dar cum nu suntem prieteni apropiati nu m-am bagat. I-am lasat pe ceilalti care erau deja casatoriti sa dea sfaturi si sa povesteasca de propriile nunti, ce i-a nemultumit, ce le-a placut. Am fost uimita si nu prea sa descopar ca oamenii nu se simt bine la propriile nunti, coplesiti de obsesia ca totul sa fie perfect. Pentru ceilalti.

   Ieri vorbeam cu o foarte buna prietena si prietenul ei. Despre cum si-ar dori sa fie o posibila nunta a lor. Si despre nunta la care tocmai fusesera. Nu vroiam ca ei se fie de acord cu mine. In niciun caz. Dar asteptarile lor nu mi se par realiste.

   Poate nici ale mele nu sunt. Nici nu m-a cerut cineva de sotie inca. Nici nu stiu daca as accepta in caz ca m-ar cere. Si nici daca mi-as dori sa fiu "nevasta". 

   Dar stiu ce inseamna pentru mine NUNTA. Nunta se face pentru mireasa. In primul rand. Altfel de ce e ea in centrul atentiei? Sau as putea spune ca nunta se face pentru miri. Si dintre ei doi tot mireasa straluceste. Deci nunta as face-o pe placul meu si al alesului inimii. Dar in primul rand pe placul meu. As face "wedding list" la un magazin mare, sau de ce nu la un mall. Lista pe care as pune de la costume de baie pana la frigidere si whatever. Ca sa-si permita fiecare sa imi/ ne faca un cadou si pentru ca lucrul respectiv sa fie folositor, indiferent de valoarea lui. Si anonim de preferat. Darul mi se pare o prostie. Ai bani sa faci nunta, o faci. Nu stai sa te gandesti cat scoti. Nu ai bani de nunta te duci frumusel la biserica cu un cuplu de nasi. Dai un suc. The end. Dar nu astepti bani.

  Locatia si tot ce tine de arnjament tine de gustul fiecaruia. Eu as merge pe lucruri simple. Pentru ca simplitatea e cea mai frumoasa si naturala. As lasa dress code-ul la alegerea fiecaruia. M-as bucura enorm sa vad o prietena in blugi care se simte excelent, decat incorsetata intr-o rochie pe care nici nu prea si-o permitea. Legat de muzica.. NU as accepta sa aud vreo hora, sarba, manea. Nu m-as casatori daca ar tine mirele mortis sa se rupa in figuri pe asemenea muzica. Probabil de asta nu ma cere nimeni :))

   Si partea cea mai grava. Aia cu traditiile. Cu rupt de turta, cu basma, cu nasii ridicati in slavi, cu gaina, cu bradul, cu imbracatul miresei. Si mai sunt multe dar ma ingrozesc prea rau sa le insir. Le consider ancestrale, hidoase, pompoase. Raman doar rochia, buchetul, jarteaua, "something old, something new, something borrowed, something blue", tata conducandu-ma la altar si furatul miresei. Care nu va dura mai mult de jumatate de ora. Si care imi va arata cat valorez pentru cel alaturi de care imi voi petrece restul vietii..

Dragostea imperfect-perfecta

   Sunt cateva reguli, nu spun general valabile, desi am vazut ca se aplica in majoritatea relatiilor fericite si mereu constructive. Reguli simple care fac diferenta. Reguli.. veti spune.. Nu in adevaratul sens al cuvantului. Ci doar niste pasi simpli spre o relatie mai buna zi dupa zi. Ce am descoperit eu? Well.. :)

• Lasa-i libertate celuilalt. Daca observi ca abuzeaza de lucrul asta, ca o intelege gresit, poti discuta, sau poti merge mai departe fara el(ea). Libertatea intr-o relatie e foarte importanta si e un lucru de apreciat. De aici deriva si increderea care se contruieste in timp. O seara cu fetele sau o seara cu baietii sunt de folos pentru a aprecia ca te intorci la persoana iubita. A controla fiecare miscare, telefoane, emailuri.. e doar o pierdere de timp. Fiecare este liber prin definitie, chiar si in cazul unei casnicii. Diferenta e data de faptul ca ai libertatea sa faci orice doresti, insa nu iti doresti decat sa fii TU si sa fii cu persoana draga.
• Ai incredere. Indiferent de cate ori ti-a fost inselata in trecut, ai incredre in persoana de langa tine pana la proba contrarie. Nu se poate construi nimic pe neincredere.
• Fii deschis(a) la lucruri noi. Accepta pasiunile celuilalt in viata ta. Vei fi surprins(a) sa descoperi ca iti plac si tie unele lucruri pe care celalalt le face. Puteti descoperi astfel pasiuni comune, lucruri care va pot imbogati viata.
• Fii sincer(a). Mereu. Raspunde sincer la intrebari, daca ti se pun. Fii sincer(a) legat de ceea ce simti, de ceea ce iti doresti, legat de asteptarile pe care le ai. Acorda-i celuilalt posibilitatea de a sti la ce se "inhama". Atunci cand te indragostesti, dupa o clipa, dupa o saptamana, dupa o luna, spune fara ezitare. Dragostea e cel mai inaltator sentiment.
• Apropierea. Fizica si sufleteasca. Micile surprize. Lucruri care demonstreaza ca te gandesti la celalalt. Sunt lucruri mici si simple, din suflet, care intaresc o relatie.
• Renunta sa compari ceea ce ai cu orice relatie trecuta. Din start ratezi o sansa la ceva frumos si autentic. Nu juca la dublu, nu alerga dupa doi iepuri. Nu vei prinde niciunul. Garantat. Minciuna are cele mai scurte picioare.

   Si cel mai important.. cand te simti fericit(a) cu cineva, cand te simti TU, cand nu joci roluri, nici nu te prefaci, cand te simti ocrotit(a), cand zambesti si cand razi, cand mergi pe strada de mana cu cineva, mandru(a) ca e langa tine.. ei bine s-ar putea sa fi gasit persoana cea mai potrivita pentru tine.

    Sa traim dragoste. :)

Dureri si alte indragosteli

   Singuratatea doare. Dar la fel de rau doare si atunci cand esti cu o persoana nepotrivita. Am trait ambele ipostaze. A fost alegerea mea sa stau intr-o relatie care nu ma (mai) implinea. E foarte greu sa te uiti la omul de langa tine si sa vezi un strain. Alaturi de care nu mai ai nimic in comun. E greu de inteles si de digerat aceasta degradare a unei relatii. Sunt momente inaltatoare, sunt gesturi care fac cat o mie de cuvinte, sunt priviri arzatoare. Apoi nu mai e nimic. E doar o amintire a ceea ce a fost, pe care o proiectam in prezent. Si de cele mai multe ori o facem de teama singuratatii.

   Nu mi-e teama de durere. O cunosc, o inteleg si ne-am imprietenit. Mi-e teama de singuratatea in doi. Mi-e teama de momentul in care sentimentele se evapora si nu am ce sa fac sa le opresc. Si nici celalat nu are ce face. Pentru ca nu ma poti pierde decat o singura data. Prima data. Daca mai stau.. oricat timp ar mai fi, sunt doar o umbra a ceea ce am fost, un robot, un loc gol. Pe care nu il mai poti umple cu mine, nici cu tine, oricat te-ai stradui.

  Mi-e teama de singuratate. Mi-e teama de visurile pe care le pierd din cauza asta. Sunt putine, dar sunt importante. Insa mi-ar fi mai teama sa mai stau vreodata goala in fata cuiva. Si sa mai simt ca locul meu nu mai e acolo. Ca nu mai e nimic de facut, nimic de iertat. Mi-e teama sa mai aud ca iubirea nu e mistuitoare si completa. Sa simt ca intre noi mai este si altcineva sau altceva, oricine sau orice. Sa nu fiu eu totul, de ajuns mereu, indiferent de probleme sau bucurii. Sa ma priveasca cineva altfel decat cu sufletul. 

  Momentan ma scufund in niste sentimente care nu ma caracterizeaza. Dar fata de singuratatea in doi, acum am sentimente..

EU

   Ce inseamna sa fii normal? Sa fii anormal? Tipic sau atipic? Mult timp nu mi-am gasit locul, pana cand nu mi-am dat cu adevarat sansa sa fiu EU. Sa nu tin cont de judecati asternute aiurea, sa nu ma mai gandesc cine ma place daca sunt intr-un fel sau altul. Sa nu imi fac griji pentru un rid, o cicatrice, o lacrima sau un ras molipsitor.

   Nu ma vei vedea pe tocuri. Nu vreau sa par nici mai inalta decat sunt, nici sa imi evidentiez muschii gambei. Eu stiu ca sunt acolo si tu ii simti cand ma atingi. Nu ma vei vedea imbracata altfel decat asa cum ma simt comod si bine. Indiferent de situatie, de context. Nu vei vedea inele pe degetele mele. Prefer multe bratari. Sunt simboluri ale aceluiasi infinit pe care il port in suflet daca ma starnesti. Nu ma vei vedea machiata. Pentru ca nu am ce sa ascund. Si daca as avea, de mine nu pot ascunde nimic. Iar de tine nu imi voi dori sa ascund.

   Ma gasesti pe plaja. Eu voi fi cea cu fundul plin de nisip, facand castele. Voi fi cea cu buzele arse de soare si de sarutari. Voi fi cea din apa, cu parul desprins, cu valurile atingandu-mi pielea. Voi fi un zambet toata cand ma vei privi. 

   Voi trage cu pofta dintr-o tigara. Ca sa iti starnesc tie poftele. Atunci vei observa ca unghiile mele sunt perfecte fara oja, fara artificii. Ca mainile mele mangaie mai cu foc decat oricare altele. Ca palmele imi ard. Imi vei observa firul rosu de pe incheietura mainii.. si tatuajul.. si vei sti toate povestile din spatele lor. Vei sti toate povestile mele fara sa ti le fi povestit. 

    Nu voi sta scortoasa in spatele unui birou. Voi fi independenta si libera. Dar ma voi baza pe tine, pe siguranta pe care mi-o oferi. Pentru ca esti si vei fi barbatul meu. Fara petreceri plictisitoare si cununii pamantene. 

    Voi rade si voi plange, sincer si autentic. Voi fi suparata, voi fi vesela. Am sa fiu cea pe care vrei sa o vezi inainte de a adormi. Si prima pe care o vei vedea cand te trezesti. Voi fi eu in orice ipostaza ma vei intalni si ma vei vedea. Si tu vei fi TU. Pentru ca pentru prima data nu vei mai juca un joc cu reguli. Va fi doar un dans in care nu conduce niciunul dintre noi. Va fi o inlantuire perfecta.

No turning back

    A inceput 2014. Nu am avut nici-o asteptare in noaptea dintre ani. Am incetat sa mai am asteptari. Ca am fost dezamagita, e partea a doua. Stiam ca dezamagirea vine din asteptari. La mine nu stiu de unde a venit. M-am plimbat pe strazi aproape goale. Cu urme ale luminilor care fusesera aprinse. Cateodata mi-e greu sa imi mai aud gandurile. Asa ca am ascultat muzica. Muzica de vara. Mi-am pus totusi o dorinta la ora 12. E singurul lucru care sper sa se implineasca anul asta si singurul de care am nevoie.

    M-am intors intr-o casa pustie. Unde am vazut un film care m-ar fi facut sa plang daca nu mi-as fi impus ca pe 1 ianuarie nu voi plange. Un film in care tot ce vreau eu sa traiesc exista. 

   Mi-am facut "lista de dorinte" in minte deja. Si am scris-o intr-o postare anterioara. Ceea ce tine de mine stiu ca se va implini. Ceea ce tine de Univers.. poate va veni spre mine intr-un final. 

   Am iertat mai multe lucruri in noaptea trecuta. Pentru a nu le mai lua cu mine. Sper sa ramana pentru totdeauna in trecut. Mi-am adus aminte cu mult drag de altele importante. In singuratatea mintii si a sufletului am ocazia sa reflectez. 

   Astept ora 12. Sfarsitul primei zile din an. Pentru a putea sa ma descarc. Pentru a lasa lacrimi sa curga, tristeti sa plece, oameni sa se imparstie, lumini sa se stinga.

    Apoi, am nevoie doar de un strop de rimel pe gene pentru a cuceri lumea..