joi, 24 iulie 2014

In ultimul timp.. fericirea..

   Am tot vorbit aici pe blog de fericiri, de nefericiri, de "revelioane", de clipe dulci si clipe amare. Sunt norocoasa posesoare a unor clipe lungi si dulci in ultima vreme. Clipe ce nu pot fi puse usor in cuvinte, pentru ca au lovit ca un traznet de nicaieri si inca prefer sa le traiesc si sa nu ma gandesc.
   Eu, ganditoarea, cea care despica firul in 10 la puterea n si nu doar in patru, nu ma mai gandesc acum. Doar traiesc si ma bucur. Ma bucur tare. De blana unui caine care ma umple de fericire atunci cand nu ma umple de purici. De pielea unui barbat care ma copleseste. Cu totul. Ma bucur ca nu ne facem planuri desi in mintea mea am facut planuri pentru sapte vieti. Nu stim unde mergem, nu stim cand mergem, nu stim ce mancam sau bem, unde, cand, nu cred ca mai stim nici ce fumam, nici cum ne iubim. Stim ca le facem impreuna si asta e destul. Intelegerea lui fata de mine ma sperie, ma linisteste, ma dispera, ma relaxeaza.
   Welcome back stranger!



miercuri, 9 iulie 2014

National Arena

   In ultimul timp ies zilnic cu rolele, ma plimb in jurul Stadionul National. Miscarea imi face foarte bine, tonusul meu e excelent. Dar nu despre asta e vorba aici. E vorba despre "romanisme" si despre niste lucruri care m-au surprins tare placut.
   Imi place sa vad ca lumea face miscare. Multa lume, de toate varstele, cu biciclete sau role, pe jos, cu copii. Unii joaca bedminton sau tenis. Sunt unii care abia se tin pe role dar persevereaza. Nu le e jena ca va rade cineva pentru ca nu sunt mari atleti. Si excelent fac! Vad femei trecute de 50 de ani care fac miscare, barbati peste 60 de ani care pedaleaza cu casti in urechi. Admir parintii care isi aduc copiii in aer curat, in loc sa ii indoape la Mc'. E mai simplu acolo pentru ca nu mai depui si tu efort. Aici lumea e cot la cot. Cumva adie un aer din Vest, ma gandesc de fiecare data la Germania, unde la 80 de ani oamenii arata de maxim 60 si "bicicleaza" la hypermarket, prin oras, de acasa pana unde au drum. Fain. Ar fi mult mai bine si la noi daca nu...
   Daca nu ne-ar da afara din complex la ora 22. Nu inteleg de ce un loc public, curat nu poate fi lasat deschis publicului, mai ales ca e vara. Azi niste BGS-i anuntau ca se inchide. Ca la piata. Probabil vor sa faca economie cu iluminatul, pentru ca nu aprind luminile de langa stadion si dupa ora 21 deja iti bagi degetele in ochi. Tantari multi, d-aia nemancati. Substantele se imprastie pe strazile de langa complex si dihaniile si fac aici cuib. Sunt foarte multi dupa lasarea serii si te musca din mers alert fara probleme. Nu am vazut nici-o cismea, fantana, sursa de apa. Nu toti se pot cara cu apa dupa ei, apa se mai si termina sau se incalzeste, plus ca mai ai nevoie sa te speli pe maini sau pe fata.
   In rest numai de bine. Ma bucur ca am gasit un loc curat si civilizat ca sa fac miscare. Si imi plac oamenii! Sper in sinea mea ca nu se arunca la o "saormacudetoate" dupa turele de stadion. :D





luni, 7 iulie 2014

Telefonul

   De situatii penibile legate de telefonul mobil am avut parte de cand mi-am activat prima data numarul. Era cool atunci, eram in clasa a noua, sa ai celular /mobil /telefon. Sunam mereu, dadeam mesaje, eram sunata nonstop. Nu mai foloseam fixul sa vorbesc cu prietenii si aveam o factura enorma la mobil.
   Am numarul de acum inca din '99. De 15 ani. Ma pot gasi colegi de liceu, de facultate, de munca, iubiti rataciti (NOT) la acelasi numar. Insa, de o vreme incoace, m-am tot gandit sa schimb numarul la care am fost mereu apelabila jumate din viata mea. Pentru ca nu mai suport sa fiu disponibila. Si acum bag scuza cu varsta, pe care o ador de la un timp. Am treijdeani! Imi permit sa fiu scumpa la vorba si la vedere!
   Imi suna telefonul la plaja, la supermarket, cand lucrez, cand conduc, cand dorm, cand fac baie, etc. Unele momente sunt total nepotrivite sa insisti cu sunatul. Ma amuz asteptand sa inchida cel de la capatul "firului". Imi zic in gand "Doamne cat poti sa suni?" apoi ptiu, imi scuip in san. Nebunia incepe atunci cand raspund. Daca ma intreaba cineva ce fac si spun bine, ma mai intreaba o data ce fac. Daca spun ca am treaba, ma intreaba ce treaba. Daca spun ca dorm si revin eu, ma intreaba cat dorm. WTF? Daca spun ca sunt plecata, din telefon cineva zice: unde? Daca spun ca sunt in baie, raspunsul -intrebare e ce fac in baie.. WTF again..
   Mai aiurea e cu necunoscutii care te suna de 10 ori desi tu spui ca e o greseala. Nu domne eu am numarul asta nu e gresealaaaa. Sau cu cei care doresc ceva, iar tu nu esti interesat sau nu poti vorbi si trebuie parca sa te scuzi pe timpul tau. Sau cu fostii care dau bipuri cu ascuns, sau suna dar nu zic nimic. Probabil respiratia mea in telefon inca ii excita.
   Nu cred ca macar cei mai apropiati prieteni au dreptul sa faca un chestionar la telefon. Oricum intre prieteni buni exista un cod si iti dai seama imediat ca omul e cu un dumicat in gura sau e la toaleta sau face sex, dar ti-a raspuns crezand ca poate ai cazut cu masina in Dambovita.
   Aceasta intrare cu bocancii in intimitatea cuiva e taaare deranjanta. Lucrurile importante se vorbesc fata in fata. Te intinzi la telefon cu prieteni de peste mari si tari, nu cu cei de la o aruncatura de bat distanta prin Bucuresti. Deci nu mai sunati in disperare si dementa, nu mai cereti detalii daca nu vi se dau, pentru ca nu vi se dau cu un motiv, indiferent care ar fi el. E mai frumos si decent sa lasati un mesaj la care vi se va raspunde. Pentru restul exista Call Filter :D 
   In concluzie, am treijdeani! Imi permit sa nu raspund, chiar daca singurul motiv e ca n-am chef azi. ;)