marți, 26 august 2014

Cancerul

CÁNCER n. 1) Tumoare malignă constând din înmulțirea excesivă a celulelor cu distrugerea țesuturilor vecine normale; neoplasm; rac. ~ stomacal. 2) Boală a plantelor provocată de anumite ciuperci și bacterii parazite. ~ul sfeclei. 3) fig. Nenorocire mare care se abate asupra cuiva sau a ceva. ~ul scepticismului. 4) Semn zodiacal, situat pe locul al patrulea și corespunzând calendaristic perioadei dintre 22 iunie și 22 iulie. /<lat., fr. cancer 



1) O femeie afla ca sufera de cancer la san. I se explica toate riscurile operatiei, i se spune ca doar cand medicul ii va deschide pieptul va sti cat de mult trebuie scos. Intinsa pe targa, intra in sala de operatie. O anestezie, un vis si zece ore mai tarziu, deschide ochii. Inca nu poate sa se miste si abia deschide gura. Isi vede familia langa ea si se bucura ca a scapat cu viata. Dupa cateva zile i se scoate bandajul si i se explica ce e cu cicatricea imensa care ii pleaca din capul pieptului si se opreste in subrat. Au scos sanul afectat si ganglionii din subrat. E bine ca s-a descoperit la timp, sansele sunt de peste 95% sa nu aiba vreodata o recidiva. Se simte un timp femeie doar pe jumatate. Se simte mutilata. Dar simte si cat e de iubita si binecuvantata si se bucura pentru ca este in viata si este sanatoasa.

3) O femeie afla ca iubitul o inseala. Lumea se prabuseste in jur. I se explica ceva ce nu poate intelege. Intinsa pe pat, sta in camera ei care i se pare straina si goala. Cateva nopti cu foarte putin somn si multe cosmaruri mai tarziu, deschide ochii. Nu prea poate sa se miste si abia poate sa bea cate o gura de apa. Isi vede familia langa ea si nu-i vine sa creada ca a scapat cu viata. Nu are nici-un bandaj pe piept, dar inima sangereaza si plange mocnit. I s-a scos doar (inca) o parte din suflet. Nu spune nimeni de sanse de vindecare sau recidiva. Inca nu sunt destule studii pe tema asta. Se simte un timp femeie doar un pic, restul carpa, curva fara vina, folosita, umilita, batjocorita. Insa simte ca cineva, undeva, o iubeste. Si ca intr-o buna zi sansele de recidiva vor fi zero.



duminică, 24 august 2014

Al meu, a mea, ai mei, ale mele.

   Cand ma gandesc la mama, sufar pentru tot ce a pierdut. Azi am deschis ochii in lumina diminetii cu gandul la ea. Si n-am mai vazut-o invinsa de viata. A castigat. Tot ce a primit cu bratele deschise, tot ce si-a luat singura din viata asta, e al ei. Fiecare loc in care a calcat e al ei si ramane asa indiferent cati pasi s-au asternut. Momentele, anii buni de dragoste, toate ale ei. Nimic nu se poate pune peste. Mama e unica si irepetabila. Eu sunt a ei intr-un fel in care nu voi mai fi a altcuiva vreodata. Si nu pentru ca e mama, ci pentru fiecare privire sau gest marunt dintre noi, intre care nu a stat nimic. Mana ei blanda e tot pe mine, oricine m-ar fi atins peste atingerea ei.
   Eu am pierdut? Niciodata. Nici-un fir de nisip pe care am calcat. Totul ramane al meu. Apa marii ramane a mea pentru ca oricati oameni erau in jur, in acelasi loc, nu era nimeni in locul meu, cu emotiile mele. Nu simtea nimeni ce simteam eu. Fiecare varf de munte, fiecare asternut, fiecare tricou, am fost eu acolo. Cine a fost inainte nu conteaza, cine vine dupa mine nici atat. Pentru ca o haina care a stat pe mine a strans in ea trairile mele dintr-un moment unic. Tot ce am atins vreodata, tot ce am privit, toate melodiile pe care le-am ascultat, sunt toate ale mele. Emotia, dragostea, suferinta, bucuria din mine, toate s-au imprimat. O amprenta de nesters.
   Este limpede, ca un izvor de munte siroind printre pietre albe, stralucitoare in soarele bland, ca pomul asta, pe care il vad in fata geamului acum cand scriu, e tot al meu. Nu pentru ca l-am plantat eu. Sau l-am udat. Sau l-am crescut. Pentru ca n-am facut nimic din toate astea. Ci pur si simplu pentru ca eu, acum si aici, il privesc cu un sentiment care imi apartine. Si frunzele o sa inceapa sa ii cada, verdele o sa dispara, o sa cada zapada peste el. Insa va renaste la anul. Si cand il voi privi cateodata, voi sti ca sunt tot acasa, scriind randurile astea, cu dragoste in suflet, intr-un moment in care nimeni nu-mi poate lua nimic si nici nu-mi poate da nimic. Nimic, decat ceea ce imi doresc in viata asta, care fara dubiu este o minune.
   Poate ma intrebati: "Daca dispare pomul? Il rupe vantul, il taie cineva, se usuca si moare." Poate disparea de pe fata pamantului ca nu mi-l va lua nimeni din suflet.
   Si tot metaforic vorbind, tot despre copacul asta. Poate ma intrebati: "Cum asa? Si eu privesc copacul. Nu e si al meu?" Nu, nu e. Si nu va fi niciodata asa cum il am eu, in ochi, in gand, in suflet. Nu e pentru ca nu sunteti EU. Nici nu veti fi vreodata..


vineri, 22 august 2014

Once in a lifetime

   In momentul asta imi vine sa spun orice in afara de faptul ca viata e frumoasa. Si totusi o simt si o stiu ca e. De ce simt asta? Pentru ca am trait multe aspecte. Care au lasat umbre dar si lumini. Care au lasat cicatrici urate dar si tatuaje de Putere. Unul imi sta semn pe incheietura stanga. Sunt lucruri care ti se intampla o data in viata. O data si numai una. Poti sa imbratisezi viata cu sufletul sau sa treci mai departe. Apoi sa ramai cu intrebari. Dar si mai grav cu regrete. Regretele omoara sufletul, pentru ca ies din cand in cand la suprafata si nu sunt pereti destui sa te dai cu capul. In lume, nu in camera..
   De ce stiu ca e frumoasa? Pentru ca m-am nascut din ea. Din viata frumoasa, din iubire, din o data in viata. Pentru ca am auzit povesti sincere din singura gura care mai glasuieste. Cealalta s-a inchis dar a lasat mostenire toate cuvintele. Si mai stiu ca e frumoasa pentru ca aud melodii care imi amintesc de momente. Pentru ca ma trezesc dansand cu ochii inchisi ca si cum as fi in locuri in care am gustat fericirea. Apoi am baut pana la fund paharul. Stiu ca e frumoasa pentru ca dimineata cand am deschis ochii, am fost mai norocoasa decat cei care nu au mai apucat sa o faca, desi era singura lor dorinta.
   E seara deja.. e 10 fix. In noapte. Dar maine e alta dimineata, in care ma voi trezi binecuvantata. De iubire si de viata.


joi, 14 august 2014

Prietenie dupa o despartire?

   O relatie sanatoasa presupune multe. Sinceritate, rabdare, intelegere, respect, incredere, dragoste. Cand relatia se destrama, e clar ca a pierdut din ingrediente. Prietenia se bazeaza pe aceleasi lucruri ca si relatia, la un alt nivel, alta intensitate, dar sa nu uitam ca si prietenia e o relatie.
   Daca s-au pierdut elementele cheie ale relatiei, s-au dus si cele ale prieteniei. Nu vorbesc aici despre aventuri, despre relatii cu beneficii, despre sex. Astea intra intr-o alta categorie care nu ma caracterizeaza si care nu ma intereseaza si nici nu le cunosc. Poti ramane prieten cu cineva in care aveai incredere si ti-a inselat-o? Cu cineva pentru care aveai intelegere, dar a profitat de ea abuziv, fara sa ii pese ca te raneste?
   Nu cred ca e sanatos pentru o persoana sa faca asta. Cel mai bine e sa inchizi usa si fereastra, chiar daca doare. Sa te muti in alta camera mai luminoasa, cu mai putin bagaj emotional negativ si sa deschizi acolo o fereastra. Sa iti traiesti frumos mai departe viata cu (inca o) lectie invatata. Si sa te bucuri cand cineva va intra in viata ta si va merita sa stea si isi va dori sa stea. Si care nu va trebui sa dea nas in nas cu fostii cu care esti inca "prietena". Si nici tu sa nu fii nevoita sa faci asta. E mai frumos si mai sanatos.
   Desigur cunosc persoane care au ramas in relatii de asa-zisa prietenie cu fostii. Pentru ca mai fac sex ocazional. Pentru ca au o doza de instabilitate. Pentru ca le hraneste orgoliul si se simt ataaaat de bine cand sunt in centrul atentiei, de orice fel ar fi ea. Dar au fost sinceri in relatia lor initiala? Nu. S-au inselat pe la colturi. Au avut rabdare? Nici. Au sarit la bratul primului tip cu bani sau primei tipe dornice de aventuri, cand relatia era intr-o "magica" pauza. Intelegere? Da. Fiecare pentru el si atat. Respect? Deja exageram. Nici macar pentru propria persoana. Incredere? Da, daca asta inseamna sa devii sau sa fii as la spart parole de tot felul, sa verifici unde e celalalt si cu cine, mai ceva ca un detectiv. Dragoste? Nu. N-a fost dragoste. O recunosc cu ochii inchisi. O simt si o adulmec. O stiu. N-a fost.
   Prietenia asta ciudata cu fostii exista pentru oamenii fara coloana vertebrala. Si cand nu a fost dragoste. Iar cand dragoste nu e nimic nu e. Si nimic nu-mi foloseste..


   

vineri, 8 august 2014

Never wonder where I am

   Am intrat in relatia asta cu sufletul deschis si cu sperante. Sperante de bine pentru amandoi. M-am predat.. sweet surrender. Cred ca ai facut si tu la fel, poate nu te-ai intors chiar degeaba in locul in care tu singur spui ca ai fost cel mai fericit.
   As fi vrut doar sa te fi intors barbat. Sa stii sa protejezi ce e al tau. Sa fii langa mine, chiar daca te bucuri de toata libertatea si sa apreciezi asta. Sa apreciezi sinceritatea.
   As fi vrut sa fii sigur ca tot aici langa tine am sa fiu si acum si maine si o viata, cu o singura conditie. Daca plang vreodata cu tine sa fie de fericire. De fericire ca mi-ai pus in brate un buchet imens de floarea soarelui. Sau ca m-ai dus intr-o carciuma dubioasa in "no man's land", unde nu mi-am mai luat in rucsac nici-o teama, si asta doar pentru ca erai tu cu mine. Sa nu crezi vreo clipa ca a fost mai putin decat crunt. Nu pot sa iti explic cate temeri erau si cat atarnau de greu. Cate noduri in gat s-au amestecat cu fumuri de Dunhill si drumul serpuit in noapte. Cat am strans din pumni pana mi-au sangerat palmele. Toate le-am facut pentru noi.
   Alegerile sunt grele pentru amandoi. Insa eu pot tine capul sus si pot merge inainte, fara sa imi para vreo clipa rau ca am gresit cu ceva fata de tine , fata de noi. Fara sa imi para rau ca nu am facut tot. Tu poti?


Fara titlu..

   Ce-ai gandit cand ai plecat? Stiu ca la mine te gandeai, pentru ca te auzeam cum imi strigai numele. Dar ce-ai simtit stiind ce lasi in urma? Ai putut sa te uiti in ochii lui, dar pe-ai mei nu i-ai mai vazut..
   Stii ce-ai lasat in urma? Gol de tine plin. Nopti fara somn si cu multe lacrimi. Ochii mei negri decolorati. O depresie crunta. O viata de panici. Te-am blamat si te-am urat. L-am blamat pe Dumnezeu si mult timp nu am mai crezut.
   Stiu ca m-ai iubit mai presus de orice. Stiu si ca teama a invins iubirea ta pentru mine. Ai imbratisat teama si de mine ai uitat intr-un colt. Ti-ai adus aminte ca vrei de fapt sa stai cand deja te chinuiai in fiecare clipa. As fi vrut sa castigam timp, sa ma vezi in toate ipostazele vietii. Sa imi strangi in brate copiii. Sa ma uit la voi doi si sa stiu ca iubirea adevarata se desfasoara sub ochii mei, nu doar in amintiri de viata buna si in doua suflete in care ai lasat prapad.
   Te simt langa mine. Stiu ca nu m-ai lasat niciodata. Dar as da orice sa te mai imbratisez o data. Sa imi scufund nasul in parfumul pielii tale, care acum imi e in nari doar o amintire dulce si calda.
   Mi-ai lasat fricile tale mostenire. Insa am avut atata putere incat sa le las in urma una cate una, si pe ale tale si pe ale mele. Si mi-ai mai lasat cate ceva. Blandetea, ambitia, omenia, caracterul, sinceritatea, dragostea, principiile, barbatul pe care tu l-ai adorat. Mi te-ai lasat pe tine. Pentru ca m-ai rupt usor din trupul si sufletul tau si m-ai dat vietii.
   Mergem mai departe. Enjoy the ride..