duminică, 5 octombrie 2014

Panica

   "It's never been easy. But I never expected it to be. I am going to fight with all my weapons. As long as I am alive nothing can stop me. A panic attack is nothing more than a panic attack. Yes, you feel like you are dying, or you wish you were dying. None of them works. Fight. You have a lot to fight for." Ralu, 05.10.2014.
   

   Deschid ochii in creierii noptii. Prima senzatie, nu pot sa respir. Inima bate tare, pulsul e razna, simt in tample, simt in stomac, mi se duce in cap, apoi in picioare. Unde dracu sunt? Eram pe plaja, nu? Am inchis ochii pe sezlong, tu te duceai in apa. Stai. Rewind. Nu mi-e cald de la soare. Transpir din crestetul capului. Vad jivinele. Hoasca blonda. Si ailalta. Bag in marsarier. Ma trezesc pe strada. Dar eu sunt la mine in pat! E noapte. Mi-e frica. Toata astea au durat o secunda. Dar pentru mine a fost mult. Incep sa respir. Din adancul pieptului, umplu toracele cu aer, inspir, expir, injur in gand. Injur tot. M-as duce in dormitor sa ii spun, sa urlu, sa stie, sa te scuipe, sa va calce cu buldozerul, sa ma apere asa cum o face de cand lumea.
   Ma ridic in fund. Ma scutur. Ma duc la baie si imi dau cu apa pe fata. Nu mai am fata aia schimonosita de durere. Nu e nici ura. E scarba, poate. Inca ma bantui. Ma asez la loc in pat, beau apa. Nici gand sa imi pun vreun sfert de pastila sub limba pentru ca tu nu esti om. De fumat n-am chef. Ma gandesc la lucruri frumoase in timp ce inspir si expir. Ma calmez in zece minute si pun capul pe perna. Daca stiu ca eu voi fi singura ta amintire frumoasa, atunci cand te va lovi un atac de panica in mijlocul noptii, inseamna ca sunt rea(lista)? 





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu