Nu ne-am cunoscut in cele mai bune circumstante. Am vorbit mult pe facebook si la telefon, inainte sa ne strangem in brate. Nu stiu daca anticipam cat imi vei intra in suflet.
N-am stat nopti in sir sa tragem tigari si sa bem cico. N-am iesit in oras "ca fetele". Dar am vorbit de vietile noastre atat de simplu si deschis. Esti o parte din mine, ma gandesc la tine de multe ori, chiar daca nu-ti scriu sau nu te sun atunci pe moment. Te iubesc. Esti tu, prietena mea.
Stii de ce te iubesc? Pentru ca esti in primul rand. Pentru ca nu e distanta, cand vreau sa iti spun bucurii sau tristeti si pentru ca stiu ca te bucuri pentru mine sincer si plangi alaturi de mine. Pentru ca stii, pentru ca intelegi si pentru ca nu judeci.
Pentru ca ai atata credinta si smerenie, pentru ca il ai pe Dumnezeu in suflet si cand imi spui tu "Doamne ajuta sa fie asa", stiu ca asa va fi pentru ca tu crezi.
Pentru ca dai viata si ocrotesti viata. Pentru felul in care iti iubesti copila nazdravana si pe cea inca nenascuta. Pentru cum iti iubesti familia si prietenii si pentru felul in care le esti alaturi.
Pentru ca esti atat de frumoasa si senina, desi tu nu te vezi asa cateodata. Pentru ca ai o sclipire in ochi pe care o au doar oamenii buni, oamenii valorosi.
Pentru ca ma incurajezi, pentru ca ma faci sa rad, pentru ca nu imi e rusine sa iti spun sincer tot ce patesc, bun sau rau.
Pentru ca nu mi-am dorit niciodata frati sau surori. Dar daca ar fi sa aleg acum, tu esti una dintre persoanele pe care le-as alege.
Pentru ca esti primul lucru bun care imi vine in minte, cand ma gandesc la cel mai rau lucru din viata mea.
Cred ca Divinitatea ne-a adus impreuna si sper sa ne tina asa. Imi doresc sa ne bucuram una de alta mereu. Si intr-o buna zi sa stam in liniste pe un varf de munte sau pe un colt de plaja. Si sa ne minunam de puterea din noi si de soarele de dupa furtuna.
